Revenirea la teme tâmpite, pentru aplanarea conflictelor apărute din motive tâmpite

Un text străbătut de un tulbur fior, poate de la aglomerația urbană, poate de la hidrocarburi, sau de la vaporizatoarele astea mai noi. Nu insinuez că v-ar caracteriza, sau că n-ați fi în stare să faceți față stresului citadin, e un loc comun faptul că poetul are obiceiul de-a se face receptacolul realității înconjurătoare. Cred că am rezonat corect cu mesajul său liric, atât cât a fost destinat unui cititor din exterior, restul vă privește în exclusivitate.
Cu o mențiune, că atunci când am plecat eu din București, prin 2001, încă se mai putea respira. Am locuit șapte ani acolo...

îți mulțumesc pentru că ți-ai rupt din timp să îl parcurgi și chiar să lași un semn. In alta ordine de idei, 2001 a fost ieri

Citind acest text, m-am dus cu gândul la marele poet francez cu origini ucrainene, Alain Bosquet. De ce spun asta? Fiindcă, dincolo de protestul lui de bază, poemul abordează teme cotidiene și banale, cum ar fi vremea, ceaiul de mentă și melancolia, pentru a explora complexitatea relațiilor umane și a conflictelor. Bosquet avea obiceiul să aleagă subiecte aparent triviale, îmbinând observații simple cu reflecții profunde asupra existenței. În poemul nostru, revenirea la „teme tâmpite” poate ajuta la aplanarea conflictelor, iată deci o abordare à la Bosquet, care folosea imagini din viața de zi cu zi pentru a prezenta dilemele umane într-o întreagă paletă de situaţii generale sau conjuncturale, poetul fiind prins la mijloc sau fiind observator revoltat, uimit, dezgustat, chiar deprimat uneori, borderline-ul lui fiind o trăsătură specific berbecească. Şi, cel mai important, pe lângă verbele la conjunctiv, folosite frecvent de Bosquet, întâlnim şi umorul, ironia, combinația dintre gravitate și umor permiţând cititorului să se conecteze mai ușor cu mesajul poemului. Ce-i drept, avem şi noi români care folosesc sau foloseau această combinaţie în versuri libere, vezi Corbu, Mureşan, Ioan S. Pop, dar stilul mă duce mai mult spre Bosquet, după cum spuneam. Oricum ar fi, frumuseţea vieţii constă în detaliile lucrurilor accesibile, lucrurile inaccesibile ne atrag, dar pe termen lung ne provoacă nefericire. Lucrurile innaccesibile, generând frustrări, pot fi şi cauzele care duc la diverse conflicte, ca să fac conexiunea cu subiectul principal al poemului. Meritul poemului este că ne invită la introspecţie, pe un ton plăcut, asimilabil, chiar dacă e şi un pic justiţiar, ceea ce, în fond, nu e deloc de condamnat. A fost lumea plină de mari poeţi justiţiari, revoluţionari, anti-sistem, iar aici îi pot aminti pe Whitman, Maiakovski, Ai Qing, Ko Un, Guillen etc. Am citit cu plăcere şi am rezonat cu mesajul textului!

Mă bucur că ți-a plăcut ce ai citit. Pentru restul, nu sunt pregătit