Poezie
Despre arta poetică
tandrețuri conjugale
3 min lectură·
Mediu
M-am întâlnit cumva
– exact din întâmplare,
că n-avem drumuri fixe
decât spre dormitor
cu o poetă tristă – una cu nasul mare,
o cucuvea cu plete... mă rog.
Nevastă-mea.
Era în vervă – cică:"iubitule, sunt fleașcă
de supărare-mi vine
să sparg un bibelou!"
"Da ce-ai, păpușă?" "'mi pare
că am în juru-mi numai
cretini cu trompă!
Zău!" "Hai, nu mai spune.-tandru,
am zis s-o fac senină-
Da ce îi apucară? Îi știu?"
"Ăăă... nu prea cred.
Că ei... mă rog – sunt altfel.
Sunt de ai mei." "A! Fraieri?"
"Ești bou." "Mai rău?"
"Poeți!"
"Păi și – ia zi de unde
această încruntare?
Că nu te știu nervoasă."
"Păi... cică versul liber –
la care, știi, vibrez"
"hehe – să nu știu asta, iubi?"
"Eei, nu e timp acuma – e încă cinci!
Stai dracu’
și-auzi ce debitez!
Zic – oof! Că..."
"Hai, zi „cică”!"
"Așa, și?!"
"Ai un tic!"
"Să știi că plec la mama!
Și dacă nu te-astâmperi
cu glumele tâmpite,
eu mai zic nimic!"
"Nu mai e loc pe lume
să faci filozofie,
să scrii echilibristic
de suflet zbuciumat,
să împrumuți o haină
pe care-un înger harnic,
de timpuriu,
cu harpa în inim’ a– cântat!
Să te înalți cu slavă
în lumi ce nu există!
Chiar dacă duci șaorma
și bei cât un butoi,
să scrii cum peste toate
un vis suav cu pizdă..."
"Ohoo, drăguța tati –
tu vrei să mă omori?"
"Mă rog. Nu ai simțire.
Știam că ești o brută.
M-am măritat cu tine
tocmai ca să mai scap
de lumea mea divină,
că o cam luasem razna."
"Lăsăm acuma astă... Zi
– unde zici..." "mereu
se află câte-o ţeastă
cu mintea odihnită,
care, în chip de flutur –
să-i flutur solzi-n cur! –
Insistă că-i scremeală
și că o rimă fixă
e artă-n poezie,
de zici că e nebun!"
"Și nu-i așa?
steluțo
lumină-ntunecată –
nu-s Eminescu... Slavici
Poetii noștri dragi?
Și ei au scris cu rime!
ba chiar împerecheate!"
"Da, mă! Da – cum îi zice...
atunci aveau nădragi
și betelii cu nasturi..."
"Nu toți!
Erau poete –
știu eu... ăhăă... o ploaie."
"Normaaal că și poete –
să nu fii misogin!
Ce-ai vrut să zici cu asta?
Că suntem toate proaste?"
"Nu toate, adorato!
Doar tu!"
"Ce bou cretin!
Mai pupi tu..."
"cum îi zice?
Că n-am mai dat pe-acolo!
De când cu alte alea
pe care le creezi" –
"nu fi tâmpit!
E artă!
Și-n plus, nu cred că-i cazul
ca despre toate astea
acum să aberezi.
Că de la poezie
sunt tandru inspirată
și dacă scriu cu poftă
e ca să mă incit!"
"Atuncea hai, boboaco!
Deschide-odată ăla!
Ia mausul – vrei bere? –
și pune-te pe iubit,
în versuri tandre, albe,
sau ori de care feluri!
Zi despre flori cu barbă
sau tote câte-ți vin.
Eu pun un Carla’s hippy
și dau pe gât o halbă,
iar dacă ai nevoie,
să știi că te susțin."
02679
0
despre text, se vede că e muncit, clar te joci între cuvinte ca la tine acasă, și categoric, începutul si sfarsitul cuprind toate punctele-punctele esențiale
(ai tu un text in proza, despre o întâlnire a unor poeți, acela mi-a plăcut mai mult)
în speranța că nu am deranjat prea tare cu ăst comentariu matinal, ”să știi că te susțin” :)