dorin cozan

O, lumină zadarnică! Zadarnic am întins brațele și zadarnic am închis ochii. Nu s-a petrecut nimic din ceea ce nu trebuia să se petreacă. Nunta ta a trecut și la ea pietrele s-au prefăcut în

Când rezervorul dragostei s-a împuținat, am simțit totul. Când a spus că pleacă, dar nu de tot, am simțit că aceasta e totul. I-am sorbit repede toate-toate cuvintele ca și cum ar fi aerul pe

Ca lebăda neagră, iubirea, s-a întins peste noi mai demult; ca un firicel de argint viu s-a strecurat prin celulele noastre, amestecându-le. În timp ce noi vorbeam despre vreme și despre iubire

Spune-mi, nobile Solomon, care dintre femei te-a fascinat cel mai mult? a întrebat, mai mult moartă decât vie, prietena mea, continuând să pășească pe urmele mele de aur. Doamna mea, mai demult,

Din spatele tatălui – și-al bunicului, și-al lui Adam, străvechiul – am întrebat: are și îngerul mamă? Iubitele noastre – cârduri de căprioare, Iubiții – cerbi cu steaua-n frunte. Dar mama –

Atunci mă voi ridica gol înaintea Soarelui și mâna mea ca un arcuș se va întinde pe tine. Un mac alb între omoplați și tu respirând.. Oh, mă voi ridica pășind peste tine și pe drum, sub

Dragul meu Thomas, Află despre mine că sunt bine sănătos și o duc bine cu banii. Cu dragostea, nu mai zic! Am tot ce și-ar dori un om. Chiar ieri îmi ziceau colegii: „-Nebunule! Cum trag la

Probabil și tu, maestre, știi cum e când ea îți înșiră nimicul cotidian la picioare iar tu aprobi dând din cap cu gândul în altă parte. Așa făcuse acum două seri – circula prin mine și

Când te-am luat de mână în taxi am simțit degetele tale ca o prelungire a sinelui, un adevăr cast și fragil, o victorie a mea să te pierd și înainte, când vorbeam la masa rotundă, degetele

Dacă deschid mâna, vei trăi Dacă închid, voi muri. De asta, îți spun: ține-mă strâns, agață-te de gât și de mâneci. N-am să te las, sunt puternic Îți car la pumni în stomac, îți iau

De azi mi-am zis: mamă, îmi las, umbrela roșie acas!` Să plouă, mamă, picură pe masă cum erai mata` mireasă! Frumos ca mine și deștept, e drept, mai rar Nu, n-am să mor, matale

Pentru multele pasiuni ale doamnelor, să fie de vină indiferența păunului, evantaiul său emoțional, a lui dragoste către sine? Cele o mie de ochi care te pot mângâia, cele o mie de gene în lunecare

Ea nu te mai așteaptă demult, răpită în sine de o dragoste mare, ca o biserică goală, în care lumina se subțiază, prinsă în cârlige de aer, ca o carte care se citește pe sine, ca un sărut

motto: Când ai o dragoste perfectă, Samuel, nu îi dai dracului cu piciorul, ci lupți pentru ea, iubirea mea. Permiteți-mi, multpreastimate gărzi, să îngenunchez înaintea Alteței Sale Regale și fără

Îngerul intergalactic s-a așezat în pântecul tău și a cerut de mâncare. (Apoi a cerut apă plată.) Eu nu văzusem trecerea îngerului prin galaxii, uluit de felul în care dădeai “Bună

Ea îmi vorbea supărată pe aer, pe iarbă, pe culori și pe mine. ,,Numai fratele vânt – a mai zis - are voie s-atingă buzele astea nesărutate!” De-aș fi avut curaj, aș fi strigat

În timp ce coboram din nava extratereștrilor, cu cheia franceză sub sarafan, năclăită de sângele marțienilor, făcând „pff” pen` că-mi venea bretoana în ochelari, mă oprii brusc, ca un skeletron,

Veșnic flămând, o caut prin casă cu lumânarea. Azi așa, mâine așa, până când fac urât. Ea face mai urât decât mine și, pentru că e rotundă și mică, (altfel spus, o sferă, semnul

Fericit este bărbatul care se adună la umbra unui mesteacăn, căci acela este prietenul său cel mai bun! Nu sub luna ce scânteiază prin draperia de frunze albastre, ca o femeie într-un pat

Plopii au fost cândva călugări care se rugau neîncetat pentru noi, să ne atingem mai des, să ne privim mai mult. Și mai mult. Și stelele toate tremurau somnoroase pentru dragostea noastră în care