Poezie
Pe râul de argint, cu maestrul
2 min lectură·
Mediu
Probabil și tu, maestre, știi cum e
când ea îți înșiră nimicul cotidian la picioare
iar tu aprobi dând din cap cu gândul în altă parte.
Așa făcuse acum două seri – circula prin mine și vorbea,
din clarobscurul unei coaste sau poate din vârful piciorului,
până când apăruseră stelele,
iar eu, cât a tras un fum de țigară, chiar i-am spus:
“În timp ce vorbeai tu, au apărut stelele.”
“Ce spuneai?” (zise, suflându-mi fumul în ochi și în gură,
continuând să ignore praful stelar de pe buze și de pe țigară,
scuturându-l cu o ușoară insolență la coșul discursului.)
Și a continuat să vorbească, iar eu să dau din cap,
urmărind mișcarea stelară, fină ca a limbilor de ceasornic,
până când, deodată, cele două limbi, a ei și a cerului,
au început să se atingă, să aibă locuri comune, să se lege precum
firul de lână al bunicii, din fire mai subțiri, de culori diferite.
Ți s-a întâmplat și ție aceasta, maestre? Să simți, la propriu,
această muzică trecându-ți prin degete?
Aceeași sincronie a fenomenelor, ca atunci când spui: “ești de neuitat”,
iar ea se uită prin tine, căutând să te vadă sau poate să te mănânce de viu.
În fine, acum nu pot decât să-ți mărturisesc, ție și surorilor noastre,
că visai cerul ca un manuscris de piele, cu pistrui,
pe care degetele mele citesc, speriate, aici o stea, dincolo alta...
024.375
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dorin cozan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 233
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
dorin cozan. “Pe râul de argint, cu maestrul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorin-cozan/poezie/14141846/pe-raul-de-argint-cu-maestrulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ZADistincție acordată
ZAZavalic Antonia-Luiza✓Un text care intinde cerul subtire ca o foaie, sa inveleasca orice suflet, cu praf de stele, cu praf de iele, in orice caz cu ceva magic și nepamantesc. Autorul îl văd ca pe un șaman stelar, care descanta, face farmece iar cuvintele-i călătoresc cu viteza luminii in galaxii îndepărtate, dincolo de timpul nostru real, dincolo de realitatea noastra șubreda, Maestrul isi inalta spiritul in fascinantele meleaguri cosmice. Ce-i drept, mi-au plăcut toate textele in care ai presărat acel praf cosmic magic, insa abia acum a venit timpul sa straluceasca si steaua mea, cu modestie si recunostinta la vederea acestui tablou al universului zugravit in culori incandescente.
0
DCMulțumesc, Luiza! Simt și eu că aici mi-a ieșit doza de praf stelar. Așa că pe la 3 m-am culcat cu zâmbetul pe buze și m-am trezit cu lumina ta.
0