Poezie
Lamentație pentru pian, gays și floretă
3 min lectură·
Mediu
O, lumină zadarnică!
Zadarnic am întins brațele și zadarnic am închis ochii.
Nu s-a petrecut nimic din ceea ce nu trebuia să se petreacă.
Nunta ta a trecut și la ea
pietrele s-au prefăcut în pâine
și apa în vin, după cuviință.
Dar mai singur decât o piatră sunt
când ochii tăi privesc și nu văd;
se feresc să arunce cu piatra.
O, fără rost e lumina aceasta
și orice vis cu tine un vin prost, o poșircă.
Dar ce știe piatra ce este singurătatea?
Și femeia ce este aceea, adevăr?
Eu stau înaintea ta și spun și repet:
- Iată-mă! Pune mâna și vezi!
Pune gura, pune genunchiul!
Pune o floare, din laptele sânului tău,
peste buzele mele învinețite de sete și frig.
Tu, firește, nu pui nimic. Ești sadică, orbitoare.
Eu stau și mă zgârii
pe piept și pe față,
cu laba unui iepure gras, ucis în timpul împerecherii.
Dar cât să mai stau? Cât să mă zgârii?
Iată, vorbesc cu pereții și ei mă ascultă.
Dar oare vorbesc eu și ei mă ascultă?
Eu sunt acela cu mâinile goale și sufletul gol?
Eu, care am totul și nimic nu-mi lipsește?
Iată, deci, că eu nu sunt eu,
că sunt tu.
Iar tu, o iepuroaică suplă, de rasă.
„Nu face nimic “ a spus arhanghelul-iepure
(mai știi obsesia mea pentru îngeri, la naiba?!)
„Nu face nimic” am mișcat și eu buzele, mușcate de flacără,
de flacăra dragostei infinite,
și-am început pe nisip să mă legăn, în fundul gol
“Spune-mi ceva frumos... –așa începea uneori visul-
Hai, mă, spune-mi. Vorbește-mi.
Mai știi cum vorbeau ochii noștri?”
-Aici Majestatea Sa dădea din picior, nervoasă.-
Eu: (în gând) Curaj, făptură muritoare ce-mi ești!
(timid, către ea) Nu simți flacăra când treci mâna pe buze ca un șarpe ce strânge?
Ea: Nu simți cum ți se taie macaroana?
Eu ( după trei ani pământeni): Ai uitat tot, în cotețul tău, cu buzele tale în salata ta și roșiile tale, de firmă.
Rușine. Rușine.
Frică, mă.
Frică și lașitate.
Vai, ce prostii spun! O, vai, câtă desuetitudine, ce decadență!
Unde sunt bărbații, bărbații aceia înalți, vânătorii aceaia, și
acele femei cu spinarea goală, perlată, privind în buza deșertului?
Unde acele jocuri de-a viața și de-a moartea? Ha?
Ah, ce n-aș da să cunosc moartea încet
din mâna unei femele ogar cu ochii de jad, îndrăcită!
Zburați, pierdute clipe, zadarnice!
Să vină călăul! Sunt gata!
Bufonul tău a tăcut. Salută.
Muzica a tăcut. Corzile se apleacă.
Salută.
Tu ai iubit.
Salută.
Ea a tăcut.
Salută.
El a tăcut.
Salută.
Noi am tăcut.
Fii bun și tu, salută.
Să aruncăm flori,
Să mergem acasă.
Hai, gata.
Hai, mă, salută.
023260
0
Am sesizat în deschiderea textului nuanțele biblice pe care le folosești într-un mod ludic. Îmi place cum construiești și se simte dezinvoltură în discurs... Mi-a plăcut, însă am și niște dileme. Una din ele ar fi: de unde vine \"gays\" din titlu...?
sinteză: nicio piatră nu e singură