7. câmp deschis

dacă prima parte nu rupe deloc cu stilul cu care ne-au obișnuit textele tale încadrate ca poezie (și mă refer la topică și la alegrea elementelor prin care se încheagă descrierea, cu toate planurile ei), le remarc pe ultimele două, conclusivele, pentru turnura pe care o marchează, grație formulării, în cadrul întregului, neieșind, însă, din el.
le prefer pe ele pentru că sunt ca o izbitură frontală (deși pregătită, anunțată, de cele anterioare), scuturată de mici ajutoare date cititorului și de exersarea măiestriei descriptive. și, așa fiind (concentrate, adică), pentru mine una încapsulează mai mult mesaj. și mai multă atmosferă, culmea, decât precedentele.

Au ceva criptic textele tale, aici fiind probabil vorba de o incursiune în ale trecerii și încercarea de a-i surprinde fazele. Și he, he, trebuie să fie cineva care să spună „totul trece” și nu doar să spună, ci și să arate cum este trecerea, nu? Adresându-te Femeii sau femeii – ai lăsat în dubiu – pare că trecerea este pasată domnului din final, asta cât o mai fi și el.

Se spune că Noul Testament a fost adăugat Vechiului Testament pentru a umaniza și a apropia ideea de Dumnezeu. Văd că te referi aici la Booz și mi se pare că rămâi în arealul VT, pe marginea căruia interpretezi. Sau?...

Despre formă și formulare, deși, personal, nu mă împac deloc cu majusculele, probabil au ele un sens, așa cum au în textul biblic. Dar „Câteva” din „Câteva vorbe” este special cu majusculă? (Lipsesc niște semne de punctuație sau lipsa lor face parte din construcție?)

“Totul e spinarea aceasta întinsă ca o cumpănă / cu firul de plumb?” invită la reflecție. Strofa următoare este un bun respiro înainte de final.

Între Sacru și Ispită, Dorin Cozan, un poet care evoluează constant... Acest text este relevant. Chiar dacă este cumva confuz în construcție(ori așa îl percep eu) atunci când îl citești rămâi cu o stare nefirească de liniște. Probabil există și un mesaj subliminal. Deși unii spun că motivul Soarelui și al Lunii este expirat aici are un efect magic. Acesta marchează contradicția, lupta interioară, nehotărârea... până la urmă poetul ne sugerează calea urmată: \"Iată, Satan se apropie./ Îi e foame și sete./Să-i dăm ceva pentru drum.\" Părerea mea este că imagistica este unul din punctele forte ale acestei poezii. \"Femeie, ce-ai făcut?\"- Foarte inspirat extras din Biblie. M-a surprins oarecum rima din final. O fi căutată? Cred...

dincolo de candoarea descrierii și a frumuseții articulării verbale, m-aș grăbi să spun ,,vadre retro\'\', sper ca vorba ,,fă-te frate cu dracul până treci puntea \'\' să nu se poate aplica și-n cazul poeziei, poeții fiind mesagerii divini și umbra accidentului cosmic în sens aristotelic, în planul cunoașterii umane purificate prin katharsis, cred că ar trebui să revii la tonul psalmic al poemelor anterioare ce te reprezintă în chip strălucit și minunat, ,,căci plata sufletului e prea mare și niciodată nu se va putea face\'\', felicitări!

semnele lasate aici m-au facut sa ma abtin; nici nu-mi venea sa clipesc din gene.
adevar e in toate, dar si putin peste, daca ne amintim de o fraza celebra a renasterii. madalina, o evidentiere f clara a imagisticii din strofele ultime, monica, o interogare pe masura, plus un respiro foarte nimerit, costin, un plus e magie si incredere iar catalin, o strangere atenta de mana. in fiecare caz mi-a venit sa spun \"da da, dar si...\" iar asta se intampla rar aici. de aceea, multumesc

de asemeni, cititorilor mei si editorului

un poem inspirat,intens care satisface foamea de mister ,de straniu,de întrebari la frontierele cele mai îndepartate ale imaginarului liric
ultima strofa este une pure merveille
unghiul de rostire este inspirat,incantatoriu ,solemn ,coplesitor,un \"câmp deschis\"si generos

ce nota imi puneti?;;)

multumesc si va mai astept

pe aici nota cea mai mare este 20 sur 20 !
dar sunt în vacanta ,nu notez,fac o pauza!
fac o exceptie ,deci va acord nota maxima...

o inteligenta mimetica sau un regal pentru inocenti?

aceasta e intrebarea