Poezie
Împiedicându-se, Ahile
1 min lectură·
Mediu
Ea nu te mai așteaptă demult, răpită în sine
de o dragoste mare,
ca o biserică goală, în care lumina se subțiază,
prinsă în cârlige de aer,
ca o carte care se citește pe sine, ca un sărut sărutându-se,
ca o mână pe sine ținându-se strâns.
Tu mai faci câțiva pași, cum făcea Zenon, eleatul,
zăpăcit de acest adevăr uriaș: fericit nu-i cel care aleargă,
ci acela pierdut dinainte de alergare,
acela care se știe fără de mâini și picioare.
Nu-i nimic de făcut, e toamnă.
Și toamna, nimic altceva decât o nouă și dulce femeie,
îngrijorată puțin de-a sa frumusețe,
ca o biserică goală, în care lumina se subțiază,
ca o carte care se citește pe sine, ca un sărut sărutându-se,
ca o mână pe sine ținându-se strâns.
002.446
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dorin cozan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
dorin cozan. “Împiedicându-se, Ahile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorin-cozan/poezie/14142165/impiedicandu-se-ahileComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.