Viața minte că trăiește,
Visul minte că se împlinește
Și mintea minte că gândește,
Tu minți că iubești,
Eu mint că urăsc
Și ușor inima minte că mai bate.
Închin paharul minciunii
Care se
Din colțul în care stăteam îl văd intrând în grabă. Mi-l amintesc și acum: înalt, frumos, dar hainele lui erau destul de ciudate. Prea mici pentru un om atât de înalt. Și fața lui exprima uimire. Se
A început totul cu o privire
Și cu un simplu \"Bună!\"
Dacă totul a început cu un \"Bună!\"
Continuă cu un \"Bună!\"
Și se va sfârși cu un \"Pa!\",
Prefer să-ți spun de acum \"Adio!\"
Să tai
Inima sângerândă
Porți legănate
Ale unor seri pierdute
În tristețea pământului
Și în lacrima gândului.
Suferința simțită de ceruri
Și udată de ploi acide
Fericire visată de viață.
Imagini de
Închisă în camera amintirilor
Urlu disperată să pot ieși.
Plâng cu sufletul deja scârbit de ceea ce e în jur.
Mintea mea s-a îmbolnăvit deja de gustul vieții pierdute
În vanul clipelor trăite pe
Nu știu dacă există cuvinte
Pentru a exprima durerea
Poate doar urlete și lacrimi
Ce vin fără să vrei
Mor rugându-mă ... doar puțin ... un zâmbet.
Știu ce se întâmplă, mi s-a mai întâmplat
Și
Stau într-un hol ce pare a fi o trecere spre moarte. Banca pe care m-am așezat e prea tare și prea rece. Am obosit să urc scările vieții. Nu am avut timp să mă opresc pentru a mă bucura de
Privesc cerul stând întinsă pe jos.
E frig și simt cum plutesc ușor.
Cerul albastru, pustiu, e tot ce văd.
Și acum visez, închid încet ochii
Și plec spre locul la care visez.
Nu vreau să-mi
E mai ușor să cunoști durerea și suferința pentru că sunt singurele sentimente pe care le simți în orice moment, chiar dacă ești fericit. Nu poți fi fericit, poate doar dacă îți pui o mască a unei
Stăm împreună la masa trăirii
Și bem din cupa fericirii.
Ne așezăm pe scaunul nostru
Și ne hrănim din farfuria speranței.
Construim în jur un zid
Și ne rezemăm de el.
El e relația noastră
El e
Trăiesc cu mirosul unei vieți trecute
Și caut cu disperare locul care miroase ca tine,
Fumul de țigară care făcea ca totul să dispară.
Am uitat să trăiesc ... unde a plecat inima?
Alerg după un
Pentru ce trăim? Încet această întrebare se transformă ușor în ceva retoric, ceva care nu așteaptă răspuns. Nu așteaptă răspuns din simplul motiv că acesta nu există. Pentru ce trăim? Unii ar zice că
Și iată cum începe viața!
Copil naiv cu mâna fină
Minte clară și nestăpânită de rău,
Ziduri de apărare în jur
Și viață ca-n povești.
Adolescent rătăcind pe drumuri,
În căutarea realității
Uneori privim viața ca pe o poveste
Cu zâne, prinți și zmei.
Totdeauna noi suntem Binele
Și alții sunt Răul.
Nu ne dăm seama
Că sub masca de zâne și prinți sunt zmeii,
Și când îți pui masca de
Fericirea și zâmbetele nu au preț
Se cultivă, se cresc și se consumă.
Nu toți au răbdarea și dorința de a le avea în grădina vieții.
E adevărat că efectul trece cu vremea
Și îți e din nou foame
Simt uneori o cursă între mine și trecut.
Mă obosește și nu mi se permite să mă opresc
Să beau măcar o gură de apă.
Alerg prin pustiuri necunoscute de nimeni,
Mă împiedic, dar continuu
Pentru a
Aș vrea să cred că viața
E un vis născut din imaginația morților.
Aș vrea să cred
Că știu punctul sfârșitului
Și să îmi imaginez viața ca pe o scară,
Care duce la moarte.
Lacrimile să fie
Răsfoiesc neatentă viața unui suflet singur. E o carte prăfuită, al cărui titlu e ilizibil. Coperta e roasă de timp. Încerc să descifrez cuprinsul și observ cu mirare că lacrimile ce au căzut pe foi,
În viață ne gândim întotdeauna cum putem fi primii, cum putem lua puterea și simpatia tuturor. Ne construim de mici, inconștient, o lume cu dorințe ascunse și planuri inconștiente. Facem totul pentru
Nu mă mai gândesc la ce a fost
Mă gândesc la ce este
Căci nu știu ce va fi.
Asta a fost doar începutul
Acum sunt puncte, puncte …
Plec spre o lume a trăirii
Unde nimic nu e gândit.
Gândești
Sunt ca o lumânare aprinsă
Ce stă în întuneric pe o masă prăfuită
Într-un colț uitat de fericire.
Flacăra ce-mi stă în loc de suflet
Arde speriată și tremurândă.
Nimeni nu trece pe lângă
Tot timpul e prea târziu
Tot timpul trece prea repede
Faci ceva și cu siguranță greșești
Cum ar fi dacă ai putea opri timpul?
Atât cât ai avea nevoie ...o oră, o zi, un an, doi, trei
Să te
Unii îmi spun de marijuana
Că te poate face fericit în câteva secunde.
Tu îmi dai țigara,
Îmi garantezi că mă voi simți mai bine.
Eu iau sticla.
Beau, fumez, uit tot, râd.
Nu e râsul
Când viața îți zâmbește
Și te păcălește să o crezi
Oferindu-ți un demo al fericirii,
Nu te lăsa înșelat!
Pentru că nu face decât să te mintă.
Dacă însă te lași păcălit
Fi sigur că te va arunca
DR