Diana Rizoiu

Vreau să plouă, să mă ardă ploaia Cu focul ei ascuns. Vreau ca frigul să îmi deslușească Secretul căldurii ... Vreau să mor în flăcările iubirii, Uitată de lacrimile suferinței. Vreau să ardă

Când pe-o scândură de lemn Stă iubirea, uitată, Trebuie să trecem prin vântul Ce bate prea tare, Să luăm iubirea și să O punem în vârful celui mai înalt copac, Pe tronul vieții, acolo unde

Acum câteva minute mă aflam într-un bar Acum mă aflu în lumea mea Văd doar un vârtej de vise al altora. Spun tuturor că îi iubesc Dar este doar glasul vinului. Mă ridic, dar presiunea mă

Îi ocolești pe toți și crezi că îi ai Cu privirea ta impunătoare Crezi că toți sunt la picioarele tale. Ești prea important pentru ceilalți Viața te-a răsplătit prea mult Ai ajuns să nu te mai

Și acum ce fac? Ce fac când totul e împotriva mea? Unde plec? ... Vânez încontinuu o viață prefăcută!! Am greșit ... Acum șterg cu sângele Un perete negru de ură. Geamurile sunt sparte și

Nu zăpada omoară Ci frigul pe care îl provoacă. Nu viața omoară, Ci moartea trăită în viață. Nu ne omoară ceilalți, Ci noi ne facem singuri rău! Ar trebui să știm că Nu iubirea ne omoară, Ci

Petalele trandafirilor au început să cadă ... Prin umbrele de praf intră lumina ... Un miros de vechi îneacă aerul, Iar razele lunii mă luminează, Dar nu au destulă putere ... Am fost singură

Este atâta lume în jurul meu Încât îmi vine să plâng în hohote Din cauza singurătății. Merg, mă calcă în picioare, Mă cheamă doar că să mă gonească ... Este atâta lume in jur, Toți mă cheamă,

Niciodată nu ne dăm seama cum trece timpul, ci când deja a trecut și îi facem cu mâna. Asta fac eu acum. Realizez și încerc să fac asta fără să-mi pară rău că timpul a trecut pe lângă mine și a smuls

Ce naiba mi-ai făcut? Sunt beată, mucurile de țigară ies din scrumieră. Mintea mea nu te cunoaște decât pe tine. Ce am, asta e iubire? Nu mai vreau, plâng ... Picioarele îmi sunt

Trăiesc într-o lume Unde totul e alb sau negru, niciodată gri. Plină de reguli stupide ... Dar eu am uneori prostul obicei De a încălca orice regulă. Mi se spune să nu visez, Dar eu adorm și

Am fost destul de proastă Să cred că răsplata există ... Dar am uitat că Prostia nu se răsplătește ...

Am să-ți adun stele de pe cer, Doar să ți le dau ție. Am să păstrez ultima picătură de apă, Ca s-o bei tu când va fi secetă. O să păstrez jumătate din patul meu Să ai un loc la care poți veni

Cât de simplu e tot ce mi se întâmplă ... Și totuși atât de complex. Totul trece fără importanță, Dar lasă în mine urme adânci. Muncesc apoi zile întregi Pentru a șterge urmele, Nici un

Curând totul se transformă în gheață. E frig și sunt fericită. Deși îngheț si totul mă doare, Accept să sufăr Măcar așa voi păstra tot ce am. Prefer să risc decât să pierd tot. Prefer să

Inima fură iubirea scuipată de alții, Sufletul cere libertatea spre aer, Trupul urlă după mormânt, Nimic nu este la locul lui, Iar eu stau privind cum nici măcar Părțile din mine nu sunt

Plâng, dar nu-ți face griji Sunt doar răni ce nu s-au închis Azi două picături, mâine una Și o să fiu fericită, o să vezi! Nu o să mă mai vezi suferind Pentru cuvintele ce m-au rănit. Sunt

Câteodată viața îmi întoarce spatele Și pleacă fără să se uite în urmă, Lăsând praf, fum și scântei ce nu pot fi reaprinse. Atunci e momentul când cu toate forțele Cu toate eforturile și

Ursuleți de pluș Se joacă „de-a viața”. Cu un zâmbet uriaș pe buze Și ochii plini de speranță Trăiesc într-o casă imaginară. Cad, nu-i doare Nu le e foame, nu le e sete Stau nemișcați,

Am așteptat mai bine de 20 de minute în fața casei. Se întuneca încet și o umbră a lunii ce de-abia răsărise îmi forma imaginea aruncată pe jos, fără vlagă ... Eram în fața curții. Mi-a zis că vine.

Gânduri așternute Pe o hârtie veche, Curg neîncetat Din mintea mea nebună. Și scriu fără oprire, Închid ochii și-i deschid Stupoare ... nu știu alt cuvânt Care să nu fie numele tău. Inima

Mergi amețit Pe străzi adormite. Întâlnești moartea, O saluți și mergi mai departe. Dai peste iubire, Îi zâmbești și ei, Dar îți continui drumul. E mult prea târziu Să te mai

Simt cum ploaia mă udă ușor. Ce moment dulce ... ești aici. Ce dacă mă udă, e ploaie ... tu ești aici Nu mi-e frică, nu mi-e frig ... chiar ești aici. Voi trăi tot timpul ca sclava vocii