Plec ... va fi fericire!

Și acum ce fac? Ce fac când totul e împotriva mea? Unde plec? ... Vânez încontinuu o viață prefăcută!! Am greșit ... Acum șterg cu sângele Un perete negru de ură. Geamurile sunt sparte și lasă Frigul înghețat să intre. Mâinile au o culoare vânătă ... și plâng Cu lacrimi de sânge, Și încerc să vindec o viață bolnavă. Am folosit prea mut spirt, M-am intoxicat cu mirosul lui ... Nu mai pot ... Decizii greșite încontinuu, Fug spre început dar continuarea mă trage ... Vreau doar să visez, să mă ascund Într-o peșteră unde să pot muri trăind ... Nu mai am ce face ... Părerile mele sunt mereu aceleași Și inima mea nu poate să mai simtă ... Doar gândește ... și rău face! Degeaba îmi zic toți să merg mai departe Când totul mă ține legată De un scaun fără un picior ... și cad. Gata ... încet vine și sfârșitul Și nu va mai trebui să auziți Strigătele unei suferințe În lumea voastră veselă. Păcat că și voi simțiți la fel! Vă e frică ... să trăiți ce simțiți Și vă ascundeți sub o mască luminată. Ce veți face când se vor stinge luminile? Nu mă ascultați! În curând nu voi mai fi Și vocea mea va dispărea odată cu durerea ... veți zâmbi!