Poezie
Cum totul e minciună
1 min lectură·
Mediu
Viața minte că trăiește,
Visul minte că se împlinește
Și mintea minte că gândește,
Tu minți că iubești,
Eu mint că urăsc
Și ușor inima minte că mai bate.
Închin paharul minciunii
Care se hrănește cu frumosul.
Cred, de fapt, că nimeni nu dorește fericirea,
Sau tuturor le e frică de eșec.
Cartea minte că știe,
Mâna minte că atinge,
Lacrimi curg în neștire
Pentru că minciuna suferinței
Și-a intrat în rol
Și sufletul minte că vrea să plece.
Totul e fals doar din frica de a nu pierde
Și ne ascundem încet după zidul minciunilor.
033238
0

Textul tau prezinta ideea nefireasca a existentei umane din prezent.Prezinti un univers in care esti parte integranta.Nu intalnesc in acest text dorinta de evaziune, poate ca acest univers al minciunii a devenit atat de comun incat lacrimile care curg in nestire fac parte din cotidian...
Daca tu crezi ca se poate schimba ceva te minti mult prea mult, dar din poezia asta se vede treaba ca nu prea...