Poezie
Fobii
1 min lectură·
Mediu
Confuzia îmi invadează mintea și picături de sânge
se scurg sub promisiunea morții ce-o aștept
Nerăbdătoare secătuiește credința ce-mi lumina întunericul dinlăuntru
Lanțuri grele îmi atârnă în jurul sufletului și otrava îndoielii îmi deschide porțile disprețului
Alungând încrederea ce mă orbea ținându-mă în robia iubirii.
Ruga închinată unui zeu surd ce se desfată în adorație
Se lovește de promisiunile ce-mi bântuie visele în nopți fără lună
Salvarea pe care o caut cu înfrigurare se ascunde în brațele întunericului în care mă pierd
Și nu deschid ochii de teamă să nu mă omori...
cu iubirea ta.
012900
0
Din punct de vedere al creatiei textul tau este unul destul de bun.Nu prea inteleg de ce se numeste \"Fobii\"(Scuze !
Nu-mi permite intelectul limitat sa inteleg, asa ca poate o sa ma luminezi si pe mine).
Doua trasaturi principale ale creatiei tale(in general cred ca se pot desprinde din primul text:primul bineinteles iubirea(destul de uzitat) si al doilea probabil suferinta.Legat de cea din urma trasatura a liricii... nu stiu daca e indusa de prima(iubirea) sau de alti factori.
Compozitional imi plac mult Sintagmele:\"Otrava indoielii imi deschide portile dispretului\",\"Ruga inchinata unui zeu surd\"...
Cu stima
Ialin