O limină difuză dintr-un vechi candelabru rupt
se reflectă în cristalurile sparte ce-au înghițit încăperea
Speranța s-a pierdut prin adâncurile uitării.
În semiobscuritatea sufletului înnegrit de
Posedată e lumea de puterea ei
Ea conduce, învinge și pierde
Ea însângerează orizontul de lacrimile suferinței.
Sub umbra crucii
Suflete se amestecă în durere.
Urcând Golgota vieții spre
Senzualitate nedefinită în formă finală
Frânturi de topaz oglindite în buzele pline
Râuri albastre de lacrimi se rostogolesc pe obraji din izvoarele-i verzi...
Atingeri ușoare în fază abstractă
O
Lacuri de sticlă se unduiesc pe cerul fumegând
Acorduri discordante tulbură liniștea mormântului
Șoapte nedeslușite se pierd în eter
O lumină difuză se proiectează dureros pe bolta tunelului
Șoapte se pierd distorsionate de ecoul sumbru în adâncul peșterii,
spărgându-se cu duritate de tavanul înghețat.
Pe fundalul unui soare crepuscular se proiectează frânturi de imagini fără
Sub zidul anticei cetați te-am îngropat din mine
Am închis cercul destinului
Am zâmbit cu dispreț îngerului
și am dat mâna demonului ce surâde satisfăcut
Am ucis iubirea noastra în cinstea
