Astept sfarsitul

Lacuri de sticlă se unduiesc pe cerul fumegând

Acorduri discordante tulbură liniștea mormântului

Șoapte nedeslușite se pierd în eter

O lumină difuză se proiectează dureros pe bolta tunelului subteran

Un murmur vine din adâncurile îndurerate pierzându-se în amurg

Lacrimile se preling pe pereții netezi unindu-se în șanțurile profunde ale sufletului

O lumânare pâlpâie în obscuritatea camerei și boabe de ceară picură pe manuscrisele învechite

Slove încolăcite printre pagini mărturisesc înălțări și căderi bruște,

pe care bătrânul suflet înecat într-o halucinantă stare de beatitudine le-a devorat.

aruncându-se fără regrete în valul trăirilor.

Efemere au fost, acaparându-l în tumultul lor istovitor.

Îmbătrânit prea devreme, își așteapta acum sfârșitul implorând Providența să-i trimită dulcea moarte izbăvitoare.