Poezii

O limină difuză dintr-un vechi candelabru rupt se reflectă în cristalurile sparte ce-au înghițit încăperea Speranța s-a pierdut prin adâncurile uitării. În semiobscuritatea sufletului înnegrit de

Posedată e lumea de puterea ei Ea conduce, învinge și pierde Ea însângerează orizontul de lacrimile suferinței. Sub umbra crucii Suflete se amestecă în durere. Urcând Golgota vieții spre

Senzualitate nedefinită în formă finală Frânturi de topaz oglindite în buzele pline Râuri albastre de lacrimi se rostogolesc pe obraji din izvoarele-i verzi... Atingeri ușoare în fază abstractă O

Lacuri de sticlă se unduiesc pe cerul fumegând Acorduri discordante tulbură liniștea mormântului Șoapte nedeslușite se pierd în eter O lumină difuză se proiectează dureros pe bolta tunelului

Șoapte se pierd distorsionate de ecoul sumbru în adâncul peșterii, spărgându-se cu duritate de tavanul înghețat. Pe fundalul unui soare crepuscular se proiectează frânturi de imagini fără

Sub zidul anticei cetați te-am îngropat din mine Am închis cercul destinului Am zâmbit cu dispreț îngerului și am dat mâna demonului ce surâde satisfăcut Am ucis iubirea noastra în cinstea

Confuzia îmi invadează mintea și picături de sânge se scurg sub promisiunea morții ce-o aștept Nerăbdătoare secătuiește credința ce-mi lumina întunericul dinlăuntru Lanțuri grele îmi atârnă în