Cosereanu Vlad

“De multe ori stau si ma gandesc ca iubirea e aceea care-ti da aripi, nu te face sa te simti legat. Asa este, si totusi de multe ori m-am simtit legat de tine. De fapt, ceea ce te face sa te simti

Ti-as prinde primavara-n par si cu o alta mana ti-as desena pe chip un drum fara sfarsit Care sa-ti aduca aminte ca noi migram spre iubirea topita-n infinit Cum frunzele se petrec pe drum, dispar

Un dor adanc imi ingroapa somnul In intunericul ce nu ma poate cuprinde inconstient O lampa si-o aroma imi indulcesc simturile Cand amarul imi e asa de persistent. Ma tangui ca o frunza-n

Te caut, te caut ca un orb Iti caut atingerea in fiecare mana ce-o strang Prea tare, parca voind s-o pastrez doar pentru mine Si sa nu-i mai dau drumul... ma intind spre tine. Ma prea

Prin forfota din jur In care ne pierdem si uitam de noi Un gand drag ma reinvie Si-n ochi citesc un chip vioi. E-un chip ce naste-n al meu suflet Un zambet larg fara control Pentru o clipa mi

Te-aștept, te-aștept cu brațele deschise O, tu, ființa si himera Deși in chip nu-ti pot ghici misterul Îmi pari mai mandra decât o venera. Îmi aluneci in suflet, fara voie Si începi sa

Mereu spui ca voi creste mare Si te voi pierde in uitare Tu vei alibi si mana ta va fii bătrâna Si soare, amintirea mea va fi după furtună. Dar ani au trecut si vântul e mai rece Doar

Si daca vrei sa pleci eu n-am sa-ti stau in cale Si pas cu pas a mea privire te va zări plecând, pierind in zare O lacrima amara in inima-mi va îneca eternul duh S-un strigat crâncen se va pierde

Lacrima dulce, ce lin din ochiul tău coboară E stropul tău de fericire când doua brațe te-nconjoară Si iți aduci aminte cum acum o luna Doar unul dintre ele pe tine te ținea de-o mana. Amintirea

Sub o ramura frânta Un porumbel alb am găsit Cu o aripa rupta Stătea aproape-ncremenit. Pe ochi o lacrima ii inghetase Gemea ușor si parca viata îl uitase…. L-am ridicat aproape neclintit La

Știu ca îmi placi si îmi lipsești Mă chiuie gândul c-aici nu ești Încerc sa te ascund si-n suflet te pierd Doar inima-mi spune greșeala sa-ti iert. Singura lacrima plecarea-ti îmi lasă Si mă

Am înnoptat lâng-o fântână In care dăinuia o zâna Care-mi șopti nevăzută Sa-ti dau apa ne-ncepută. Adormi târziu in noapte Insa zâna mă trezi Iar apoi trecui la fapte Dimineața-n zori de

Adulmec o haina pierduta prin casa Intr-un moment de placere Crezand ca-ti voi afla mirosul Sperand ca el nu piere. Din prea mult dor si perna ma-ndrageste Caci ea mereu in bratele-mi se

Spune-mi de ce cand trec pe langa mine Acele minerve, acele venere par atat de tecute Iar zambetul lor hain nu poarta un strop de virtute? Spune-mi de ce cand trec pe langa mine Acele

Regina Nopții Unde ești regina a nopții Ce prin umbre mi te caut? Vrei nemărginirea, visul Intr-un cant sa ti le laud? Pare-se ca mandra luna Ce-o vestești acum ușor E-o farama de

Uitare! Nu vreau sa plâng degeaba, Căci pas cu pas... Te voi uita. Doar amintirea ta ...atât Mi-a mai rămas. Si amintirea ta... Se șterge... Se șterge fara „Bun Rămas!” Pana când nu va

M-am parasit in gradina plăcerilor si farmecelor tale, am uitat de mine, de soare, de cer ...aici totul e violet. Am uitat cum mă cheamă, cine sunt? O parte din tine care nu se mai poate rupe

Tu...dormi si somnul ti-este blând Când doua brațe te cuprind Insa...ochi de copil neștiutor Privesc la noi, ghicind o taina de amor Si mintea-mi naște întrebarea sa: „Oare știa?”

Noapte de toamna E-ntuneric pustiu Sa-ti scriu nu mai știu Orașul e mort Dar vântul e viu. E-ntuneric si frig Ploapele-mi frig De fantasticul somn De eternul nesomn. E-ntuneric