Perechea mea

Te caut, te caut ca un orb

Iti caut atingerea in fiecare mana ce-o strang

Prea tare, parca voind s-o pastrez doar pentru mine

Si sa nu-i mai dau drumul... ma intind spre tine.

Ma prea nelinistesc cand singur ma trezesc

De parca intreg nu m-as simti asa

Si tu, tu ce mult prea imi lipsesti

Ce mult imi prea lipseste... prezenta ta.

Alerg, din doua inghitituri termin o ceasca de ceai

Alerg, dintr-o imbratisare as vrea sa fii toata a mea

Alerg, si din atata efort am obosit...te vreau la piept sa imi stai

Hai...alearga si tu cu mine...prin infinitul cearceafurilor...hai.

In jur totul se pierde ca-ntr-o furtuna de nisip

Totul vine, totul trece..dar ce-a ramas, ce n-a trecut?

O umbra, o forma pe care cu ochi pe jumatate deschisi

O zaresc nu departe,prin furtuna,nemiscata ca un munte

Esti Tu. Raman mut.

Te apropii de mine si zambind ma intrebi: „Ti-o intrat praf in ochi sau ai cascat de lacrimezi?”

Si-ntr-un zambet plin de-nteles ne topim amandoi intr-un sarut

Si furtuna a trecut, si timpul a trecut, nu mai suntem copii in haina timpului ce-o imbracam

Dar bucuria si caldura n-am uitat in suflet s-o purtam.

Sa te intreb,ce doamne iarta-ma te-as mai putea intreba?

Cand esti aici, tu, toata, doar a mea?

Ce lucru prea misterios as cauta in vanitoasa mea curiozitate a mai afla

Cand tu in mii de taine mi te dezvalui toata,fara cuvinte, prea nevinovata,

Scaldata... in frumusetea ta.

Imi place sa ascult tacerea ta

Nu ma certa cand te privesc asa

Nu te ascunde cand te cunosc acum

Te vad, te vad invaluita chiar si-n fum!

Hai, vino-ncoa sa ne jucam!

Cum? De-a ce?

Pai nu ti-e clar?-Ti-am spus mereu

De-a Tu si Eu.