Cosereanu Vlad

Catre Badea Violeta
Ma bucur ca mai sunt fete, femei catine care pot gandii astfel pentru ca in general aceste fiinte de-a dreptul magnifice ce au dus la razboaie, pasiuni ascunse, nopti pierdute in gnaduri si poezie au devenit de la o vreme foarte \"interesate\" ca si unii dinte noi de ce nu. Multa superficialitate este in jurul nostru si din acest motiv uniii sau altii sufera. Nu e decat vina noastra daca alegem sau nu sa vedem realitatea asa cum este, buna sau rea si depasim trebuintele, interesele ca scop de manifestare a oricarei actiuni.

O sa-ti spun cateva cuvine despre ce am scis in speranta ca vei intelege. Cel putin partea cea din urma e ca o idee forta la ceea ce era mai sus, ca acel lucru care a generat inreaga compozitie. Este intr-adevar vorba despre o relatie la distanta dar te asigur ca nu comunicam doar prin mailuri si scrisori iar distanta era mai mult spatiala, cel putin la inceput...Singura distanta care poate intervenii intre 2 oameni care comunica in orice fel si chip este teama de a se descoperi in fata celuilalt, de a fi asa cum sunt cu adevarat. Tocmai concluzionam faptul ca o relatie bazata pe atractie fizica si fara o \"baza sigura\" este un esec, si prin faptul ca nu trebuia sa accept o relatie \"asa\" de fapt spuneam ca trebuia sa renunt de la inceput la ea daca vedeam ca nu mi s-a deschis intru totul. Eu sunt un om cu speranta dar uneori asta imi umbreste discernamantul caci sper prea mult si ma chinui prea mult sa obtin ceea ce vreau. Insasi pasiunea necontrolata, sexualitatea fara margini te poate arunca in prapastii mai mari decat iti poti imagina daca nu esti atent asa ca inainte de a porni pe drumul asta eu personal cred ca trebuie sa existe...iubire. Pot spune ca nu am dus lipsa de relatii amoroase si am trait diferite experiente insa pot spune ca ajung la aceiasi concluzie de adolescent virgin ca fara iubire totul n-are rost, e un fel de frectie la picior de lemn, o amagire si o fuga de singuratate, o iluzie. Sper sa-ti fi satisfacut curiozitatea si sa-ti fi inlaturat nelamurirea. Si inca ceva: nu prea imi place sa pun etichete sau sa pun lucrurile pe categorii cand vine vorba de compozitii, dupa mine toate ar trebui sa intre la categoria personale...poezi, proza, etc.

Ma bucur ca am putut sa-ti aduc u zambet pe chip! Succes!

Suferinta sau dorinta? aceasta e intrebarea pe care mi-o pun cand aud ca la varsta de 74 de ani o femeie naste. Din cate stiu un om poate trai pana pe la 300 de ani insa nu e cazul In cazul doamnei de fata nu pot aprecia o varsta de peste 90 de ani. Am o viziune deschisa insa relativ obiectiva si ma gandesc in primul rand la copil. Nu sunt de acord cu fertilizarea in vitro in primul rand ca este nenatural si copilul nu se naste din \"iubirea parintilor\", in cazul de fata poate dintr-o suferinta, dintr-un sentiment de singuratate pe care noi oamenii adesea il avem. Nu cred ca o persoana la 74 de ani, trecuta prin viata ar mai trebui sa se comporte ca un adolescent care dupa ce l-a parasit iubita sare repede \"de durere si singuratate\" in bratele alteia. In cazul de fata e mai rau. Acea \"cealalta\" persoana a fost inventata la propriu. Nu stiu cat sunt credinciosi dintre voi dar indiferent de aceasta cred ca intelegeti ce aiurea e ca un om sa fie \"inventat\". Nici animalele nu au ajuns la astfel de performante. Punctul meu de vedere e clar. Mai presus de toata fiecare societate priveste mai indeintai tinerii, copii( chiar si in evul mediu acestia erau pe primul plan). Azi noi inventam copii, pur si simplu, ca si cum ne-am duce la un aparat de bauturi am introduce fis si am lua copilul. Nu vi se pare monstruoasa ideea? Pe langa asta, ca parinte, eu nu imi permit sa ma gandesc sa fac acum un copil pentru ca trebuie sa ma gandesc la evolutia lui spirituala, pshihica, educationala, fizica. Unde voi fi eu daca am acum 74 de ani peste 10-14-16-20 de ani cand copilu meu are cea mai mare nevoie de mine? Cati dintre cei care se pretind atat de invatati sunt instare sa ghideze un copil pe un drum desi stiu ca nu e al lor? Ma refer la serviciile sociale care sunt dezastruoase. Sa continuam? Consiliere pshihologica? Sunt cazuri de oameni care sunt perfect normali dar neintelesi sau care primesc tratament inadecvat si infunda sanatoriile!! Oare cand copilul acesta va avea 15-16 ani o sa-i spuna cineva sa fie cu capul pe umeri cand o sa cunoasca persoane de \"sex opus\". Le va asculta? Nu va fi traumatizat? Vorbim totodata de dragostea materna, nu? Se stie de mult timp ca copii nu trebuie lasati cu bunicii prea mult timp pentru ca au o influenta negativa asupra lor, ci trebuie incadrati intr-un mediu tanar, de varsta lor! Din aceasta cauza multi parinti evita sa nu-si lase copii la parintii lor si sa-i duca la gradinite! Intrebarea mea este: O persoana la 80 de ani sau mai mult( cand copilul e constient de sine) va mai avea puterea si dorinta de viata sa mai se joace sau sa alinte copilul? Multi la varsta asta isi fac calcule pentru inmormantare, ba chiar isi cumpara sicriu. Nu vreau sa fiu rautacios ci obiectiv. Sunt unele lucruri care ne sunt date sa le facem la un anumit moment in viata si care nu le mai putem repeta niciodata. Sa incerci sa iti schimbi destinul e de apreciat. Sa incerci s-o faci in defavoarea altora e prostie. Viata nu poate fi invinsa decat traita. Daca azi uiti sa traiesti poate maine nu vei mai avea sansa s-o faci! Cu asta am incheiat!

aleg ca sa ascult o voce calda si melodioasa de printre cele ce haotic imn intoneaza ca pe o piesa maiestoasa. Nu pot sa cred o voce ce-mi aduce doar suferinta si ...disputa, o lupta cu mine si cu tot,.. ce numai eu nu o socot ...a fi prea frumoasa atatatoare vruta

in primul rand apreciez comentariul care l-ai facut la poezia mea, asa ca m-am hotarat sa incep sa-ti citesc creatiile. Printre altele imi dau seama in acest moment cat de iluzorii sunt unele lucruri, imi dau seama cat de mincinoase sunt fricile si cat de greu e sa te desprinzi de trecut. Traiesc o astfel de experienta in prezent si incerc sa ma desprind de trecut desi trecutul e si frumos e si urat, dar el ma tine in urma si nu ma lasa sa traiesc asa cum ar trebui s-o fac in aceste momente.Multumesc pentru sfat.

\"Nu are cerul de ce să fie supărat.
Plânge pentru fiecare atunci când nu avem lacrimi destule\" o metafora de-a dreptul reusita. Uneori avem lacrimile uscate de dezgust, de rautate, de incapatanare, de revolta. Dar oare cerul nu va mai plange pentru fiecare cand fericirea ne-nconjoara? Oare lacrimi de fericire nu va mai pierde pe pamant? Oare nu ai plans niciodata de prea multa fericire?

Salut, imi place poezia ta foarte mult, de fapt cel mai mult din cate am citit aici. Se vede ca ai trait cu adevarat o stare de iubire. Intrebarea mea este: A tinut?
Desi sunt destul de nou p[e aceasta \"gazduire\" virtuala am anexat si eu doua poezii. Daca ai curiozitatea poti sa le citesti si sa-ti spui parerea....