Cosereanu Vlad

Mereu spui ca voi creste mare Si te voi pierde in uitare Tu vei alibi si mana ta va fii bătrâna Si soare, amintirea mea va fi după furtună. Dar ani au trecut si vântul e mai rece Doar

Prin forfota din jur In care ne pierdem si uitam de noi Un gand drag ma reinvie Si-n ochi citesc un chip vioi. E-un chip ce naste-n al meu suflet Un zambet larg fara control Pentru o clipa mi

Știu ca îmi placi si îmi lipsești Mă chiuie gândul c-aici nu ești Încerc sa te ascund si-n suflet te pierd Doar inima-mi spune greșeala sa-ti iert. Singura lacrima plecarea-ti îmi lasă Si mă

Te caut, te caut ca un orb Iti caut atingerea in fiecare mana ce-o strang Prea tare, parca voind s-o pastrez doar pentru mine Si sa nu-i mai dau drumul... ma intind spre tine. Ma prea

Lacrima dulce, ce lin din ochiul tău coboară E stropul tău de fericire când doua brațe te-nconjoară Si iți aduci aminte cum acum o luna Doar unul dintre ele pe tine te ținea de-o mana. Amintirea

Imaginea ta imi provoaca tresarire…de spaima si fericire Dorinta de tine ma face sa fiu…om mai bun Fiinta-ti de care ma bucur e dar…dar e iubire Si mersu-ti agale ma imbie sa merg…pe acelasi

“De multe ori stau si ma gandesc ca iubirea e aceea care-ti da aripi, nu te face sa te simti legat. Asa este, si totusi de multe ori m-am simtit legat de tine. De fapt, ceea ce te face sa te simti

Adulmec o haina pierduta prin casa Intr-un moment de placere Crezand ca-ti voi afla mirosul Sperand ca el nu piere. Din prea mult dor si perna ma-ndrageste Caci ea mereu in bratele-mi se

Si daca vrei sa pleci eu n-am sa-ti stau in cale Si pas cu pas a mea privire te va zări plecând, pierind in zare O lacrima amara in inima-mi va îneca eternul duh S-un strigat crâncen se va pierde

Uitare? Au trecut ani pe lângă noi si inca te simt prin mine. Ești inca in mintea mea, in sufletul meu, in atingerea mea. Te simt aproape. Si totuși ești așa departe. Chipul ti l-am uitat,

Floarea de Iubire Din prea vechi timpuri, cand omul nu se gandea decat la modul in care sa-si asigure hrana si sa-si protejeze familia, a aparut sclipirea. Acea sclipire ce a incoltit in sufletul

De dragul gheții Intre noi prăpastia-i prea mare…eu te iubesc tu mă rănești Un joc copilăresc ce n-are ținta, un joc ce azi sau mâine Va înfrânge tot ce-i cald si bun in noi. Dar oare acest joc

Cauza pierduta! Azi, un adio ne desparte Ieri, un sărut ne ținea împreuna As fi vrut sa te mai vad si sa-ti zâmbesc Si sa te țin prea jucaus de-o mana. Îmi negi sentimentul, iți negi chiar

Noapte de toamna E-ntuneric pustiu Sa-ti scriu nu mai știu Orașul e mort Dar vântul e viu. E-ntuneric si frig Ploapele-mi frig De fantasticul somn De eternul nesomn. E-ntuneric

Tu...dormi si somnul ti-este blând Când doua brațe te cuprind Insa...ochi de copil neștiutor Privesc la noi, ghicind o taina de amor Si mintea-mi naște întrebarea sa: „Oare știa?”

M-am parasit in gradina plăcerilor si farmecelor tale, am uitat de mine, de soare, de cer ...aici totul e violet. Am uitat cum mă cheamă, cine sunt? O parte din tine care nu se mai poate rupe

Uitare! Nu vreau sa plâng degeaba, Căci pas cu pas... Te voi uita. Doar amintirea ta ...atât Mi-a mai rămas. Si amintirea ta... Se șterge... Se șterge fara „Bun Rămas!” Pana când nu va

Regina Nopții Unde ești regina a nopții Ce prin umbre mi te caut? Vrei nemărginirea, visul Intr-un cant sa ti le laud? Pare-se ca mandra luna Ce-o vestești acum ușor E-o farama de

Spune-mi de ce cand trec pe langa mine Acele minerve, acele venere par atat de tecute Iar zambetul lor hain nu poarta un strop de virtute? Spune-mi de ce cand trec pe langa mine Acele

Ti-as prinde primavara-n par si cu o alta mana ti-as desena pe chip un drum fara sfarsit Care sa-ti aduca aminte ca noi migram spre iubirea topita-n infinit Cum frunzele se petrec pe drum, dispar