Strigat catre copilarie

Ti-as prinde primavara-n par si cu o alta mana ti-as desena pe chip un drum fara sfarsit

Care sa-ti aduca aminte ca noi migram spre iubirea topita-n infinit

Cum frunzele se petrec pe drum, dispar usor in noapte,

Asa de repede trece si timpul de ACUM...cand te astept timid la o rascruce de soapte.

Vorbele se zbat intr-o inconstienta sedativa si cugetul domol incepe sa apara

Ranile ce-mi brazda sufletul imi spun sa nu te murdaresc cu o catalogare banala.

Acum cand totul se etichteaza si devine aprozar

Cand nimic din tot ce-i fara de margini devine doar obisnuit, banal

Cand inexplicabilul are o prea logica demonstratie

Cand iubirea e doar o adolescentina tentatie

Cand sentimenele sunt produse de milioane de celule care mor intr-una

Cand tot ce e iubire se scalda in acelasi noroi cu betia si minciuna

Cand „te doresc” se-infige adanc in carnea ta fara sa-mi pese

Cand uit ca-n fata mea esti tu, nu o imagine menita sa cedeze

Cand ce-i animalic se manifesta fara ca sa stie o clipa

Ca in fata sa e doar un copil ce spre mine mana-si ridica

Iar ochii sai mari afectiune acum imi cer

Iar inima ranita imi spune:”Fi sincer!”

Acum cand adevarul si minciuna ma disputa

Si nu pot spune de iubirea-i prea divina sau o profana prefacută

Si toate ies ca un vulcan ce-arunca doar cenusă

Menit s-acopere trecutul cu-n văl frumos cum face o fetita c-o papusă

Acum ajung sa ma intreb cine sunt Eu?

Si poate fiindca doare sa-mi amintesc de Dumnezeu.

Sa-mi amintesc ca-n intunericul ce ma –nconjoară

Exista o raza de lumina ce ma-nsotea si-ntaia oară

Cand venit parca din alte lumi straine

Te-am cunoscut femeie doar pe tine

Cand tu mi-ai fost si eu ti-am fost ...fara cuvinte

Cand mintea nu ne-acoperea cu atatea asteptari si juraminte

Cand tot ce-aveam ca sa ne spunem ni se citea intr-un suras

Cand ne priveam in ochi citindu-ne ce altadata am ascuns

Cand o problema de era, o sesizam intr-o lacrima sau in vibratia din glas

Si un sarut plin de candoare ne vindeca si treceam de impas.

Oare am uitat cine am fost?

Oare tot ce am trait a trecut fara de rost?

N-am invatat nimic din cum e sa fi copil?

De ce atunci cand suntem mari uitam ce e important si facem lucruri fara rost?