Ce se întâmplă?

Nu știu dacă există cuvinte Pentru a exprima durerea Poate doar urlete și lacrimi Ce vin fără să vrei Mor rugându-mă ... doar puțin ... un zâmbet. Știu ce se întâmplă, mi s-a mai întâmplat Și totuși nu am destulă putere pentru a îndepărta viitoarea durere Și totuși știu ... voi suferi. Parca văd sfârșitul ... eu plângând ... Încă o dată ... vreau să cred Îmi doresc să sper, să văd totul bine, Dar mi-e mult prea frică, știu viitorul Și totuși stau și trăiesc aceleași clipe de fericire falsă. M-am săturat, vreau să cred, dar nu știu cum ... și mă văd plângând Parcă aș sădi durere care cu timpul va crește și mă va acoperi. Însă nu știu ce naiba se întâmplă. Sunt prea multe, aș vrea să înțeleg măcar un singur lucru, cine sunt, unde sunt? Pentru că nu cunosc acest loc, nu mă cunosc Privesc în gol și îmi imaginez viața inexistentă Viața mea ... nu mai vreau să cred că viața e moarte Și totuși durerea crește, eu o ajut. Mă entuziasmez din orice și râd ... păcat că e fals ... trist Dar Doamne, vino și salvează-mă de aici. Ridica-mă și ia-mă lângă tine, Te rog! Nimic nu are sens Cuvintele nu ar putea vorbi, Iar faptele nu ar putea salva nimic ... totul e gol Și caut cu disperare un loc al mântuirii, locul infinitului. Mi-e frică ... știi ... și mă tot întreb ... unde naiba sunt de nu cunosc pe nimeni?