Daniela Luminita Teleoaca

Asa e, sunt cateva randuri despre instrainarea/ alienarea omului (modern)intr-o existenta robotiza(n)ta. In acelasi timp (cf. titlul Consimtamant), eu, ca individualitate, POT opta sa mai raman o vreme prizoniera acestei "masinarii" (sociale). De ce?! Pentru ca acolo, in burta balenei-mama (ma gandeam... putin si la Iona din burta chitului urias), loc al invreatului, se pot produce unele transformari, susceptibile de a-mi "reda" chipul!


MULTUMIRI!

... asa ma gandeam/ simteam ieri ca, da, frumusetea e atat de aproape de noi, care suntem din pacate asa de orbi, macar cateodata! Ne plangem ca suntem prea mici, dar El ne-a dat atat de multe... Imi place sa ma gandesc la Frumusete in sensul acela in care o concepea Dostoievski, acea valoare apta de a ne salva/ mantui. Daca poti concentra in tine lumea, atunci nu trebuie sa ai dubii ca Dumnezeu chiar a vrut, intr-un fel, sa ii semeni. Cred ca e de datoria noastra sa cultivam Frumusetea ca pe un dar nepretuit al Divinitatii. Da, ai dreptate, mai bine alegem sa credem intr-un mister, fie el si nedescifrat (oricum, nu avem nimic de pierdut, vorba lui Pascal!!)decat sa nu credem! PS: "detaliul" cu floarea de trandafir japonez l-am luat din realitatea... imediata... Asta am experimentat luni cu una dintre florile japoneze, iar a doua zi, marti, am gasit-o la fel ca... luni! Ma rog, poate a fost o simpla intamplare!

Multumiri!

E unul dintre acele momente in care ai nevoie de tacere pentru a iesi din conventionalul cuvintelor si a te intoarce intr-un fel la un univers mai putin arbitrar. Poti face asta cand simti ca ele, cuvintele, au o anume mireasma, un chip, o personalitate, un... dumnezeu (ce/ care se cer cautate si prezervate). Ploaia poate oferi un astfel de context pentru experimentare launtrica, pentru intimizare. Odata cu "reinvatarea", redefinirea cuvintelor, te redescoperi pe tine insuti, poate mai putin... neintelept, din moment ce te poti accepta cu toate "lipsurile" tale. Si asa e, cum spui, parca cele de langa/ din tine capata un sens! Multumesc frumos pt oprire!

... eu ma 'alimentez" din toamna, toamna din mine; schimbul devine posibil in urma unor experiente mai dure, cd "ai ales"/ ai fost fortat sa mergi pe drumuri cu sens unic, asumandu-ti riscurile care decurg de aici, asta pt ca stii/ simti ca dupa "iesirea din sine" exista o eventuala reintoarcere. Reintoarcerea asta te face "apt" de a deveni sursa pentru cele din preajma ta, bunaoara pt toamna. Cd toamna "iti vine ca o manusa" inseamna ca ai deja o anumita imunitate care pune in loc de teama opusul ei. Sincere multumiri pentru lectura si cuvintele lasate! Cu prietenie, D.

Am imaginat doua ordini: una a realitatii propriu-zise (realia, ontologicul propriu-zis, acel "prin preajma" atat de concret, de comun, loc al experimentarii mirarii terifiate, o uimire pervertita, vecina cu groaza), cealalta - virtuala, in speta zona virtualului estetic. Plecarea dintr-un anumit spatiu (din diferite... motive!!!) coincide cu intrarea intr-un alt spatiu, cel al cuvintelor in care, aparent paradoxal, ma pot muta, doar... facandu-le parte integranta a propriei fiinte (le... "inghit"!!). Cred ca am "fost incercata" de sentimentul catharsis-ului poeziei, care - speram cu totii - ne poate face mersul mai putin "gol". Sincere multumiri pt semnul lasat! Cu prietenie, D.

... lichefierea/ confuzia = stari necesare pt recompunere/ regasire, iar google-ul ca si oglinda ne suntla indemana... Iubirea care te aduce in starea asta nu poate fi decat una insidioasa..., deci aviz amatorilor! Si poate ca da, omisiunea este de fapt o... amanare (deci, ceva voit, cf. amnezie simulata), timp in care eul experimenteaza afectiv si efectiv... Daca mai este capabil si de alte gesturi dupa ce s-a infruptat din sine, inseamna ca experienta oglinzii nu a fost chiar una fara rost...

Sincere multumiri pt comentariu! Doar ganDuri bune, D.

... da, dar am dobandit, totusi, o anume imunitate la aceasta solitudine, asa ca imi "permit" sa o vizitez (si) eu pe ea!!Poate pt ca nu imi mai este teama sa exist solitar, intelegand ca singuratatea are si o latura mai putin negativa. Pe de alta parte, da, ai dreptate, paradoxal suntem singuri si(sau mai ales!!) inconjurati/ asfixiati de "social", asta pt ca adevarata comuniune se stabileste pe criteriul calitativ, iar nu cantitativ. Plecarea am vazut-o ca pe o despartire (definitiva sau relativa); si vidul/ distantele pot rodi, asa ca umbrele ascund in ele si 'altceva".

Iti multumesc frumos pt atentie! Ganduri bune, D.

Uneori nu avem curajul, forta interioara sau... inspiratia de a adopta o anume conduita, desi suntem constienti de anumite realitati/ de relevanta lor si de consecintele ignorarii acestora mai ales pe termen lung.Acel "pariu cu Divinitatea" trebuie "incercat" (oricum riscam prosteste in cu totul alte campuri existentiale!!), de aici vidul interior enorm care succeda lipsei asumarii/ indraznelii (cf. si indemnul hristic, Indrazniti...). In perspectiva religioasa/ crestina, cainta (strigatul, plansul...) ne poate reintoarce insa pe drumul autentic (o... re-umanizare).

Va multumesc frumos pt timpul acordat, cat si pentru cele................................5 stele... virtuale!!!! Cu prietenie, D.

ps: stiu ca mai am inca muuuuuuuuuuult de lucru la latura mea estetica!!!

Asa este: poezia se cuvine a fi aprofundata (inclusiv in actul lecturii), altfel... Asta nu inseamna ca sunt absolut convinsa ca nu se mai pot scutura podoabele (mai mult sau mai putin) stilistice... O s-o fac / sper / la o viitoare revizie, cd se vor fi adunat suficient de multe texte (cat de cat) demne de titlul de poem.
Va multumesc pt oprire si ma bucur ca ati depasit stadiul unei receptari...initiale!

Domnule Sorin Oancea,

Nu va contrazic... aproape deloc!! Sententiozitatea este o "chestie' de care, pur si simplu, nu pot sa scap!!! In mod sigur mi se trage (in mod esential, poate nu exclusiv) de la tonalitatea poemului psalmic, a poeziei religioase in general (bine ca nu a celei marcate ideologic, in speta... comunista), pe care o tot studiez.. din fasa si pana in prezentul... glorios si, f proababil, dincolo de el!!!!! Cd am "incheiat" poemul nu am fost prea multumita (ca de atatea alte dati), dar timpul ma presa, asa ca...
Incoerenta nu as zice, poate asa apare la o receptare "din afara": pe scurt: sunt convinsa ca sunt inexorabil determinata, atunci testez calea "autodemascarii" pt a ajunge la esenta/ adevarul eului.. esuez, evident, pt ca nu a fost, desigur, cea mai inteligenta... strategie... cd revelatia vine, evident ajutata de un "dincolo proniator", vine si solutia, cel putin din perspectiva unei individualitati care traieste sub semnul credintei..., anume apararea intimitatii, partea cea mai profunda, autentica a eului care chiar ca se cuvine a fi prezervata/ nepervertita...
Mai stiu ca e si o diferenta de "poeticitate" intre primele parti si fragmentul final, propriu-zis poetic...
Draga domnule Sorin Oancea, Nu pot decat sa va multuesc pt lectura si in egala masura pt comentariu!! A fost f binevenit/.. poate in viitor nu voi mai face concesii atat de generoase tiraniei timpului!! Cu prietenie, D.

draga Sorin,

Multumesc frumos pentru amabilitatea celor scrise! Ganduri bune, D.

... in acelasi timp, ne "complacem" in aceasta stare a dansului tocmai pentru ca ne-am incredintat (intr-un gest de suprema intelepciune) destinele Lui... Mimam infantilitatea sau devenim "uriasii" care cocheteaza cu actele alchimice, undeva mai jos de cer; moartea percepe la un moment dat ca nestiinta este doar o masca si... se teme. A uita/ a trai intr-o nebunie frumoasa inseamna a nu te ingriji obsesiv-patologic pentru ziua de maine, inseamna ca ne este de ajuns/ trebuie sa e fie de ajuns ziua de azi.In acest context, si pasarea "isi permite" sa doarma, pentru ca ea insasi este in aceeasi luntre minuscula, adica in palma inrourata/ pronia cereasca. Draga Razvan, iti multumesc frumos pentru timpul acordat!

Draga Sorin, iti multumesc frumos pentru timpul acordat modestelor mele randuri, scrise insa cu... sinceritate!! Asa este, "astea" sunt temele mari,ademenitoare, de care, ispititi fiind, riscam sa cream "alambicat" (imi place insa sa ma gandesc la sensul etimologic, cf. alambic!!!), dar ne asumam riscul asta: moartea, timpul, mama, ... dar mai ales Dumnezeu (asa cum de altfel f bine ai remarcat). Ganduri bune!

... si setea necontenita a persoanei umane dupa Ziditor, dupa o realitate de dincolo de aparente/ asa-numitul "parut". Iti accepti mai mult sau mai putin conditia, te infiori cd vezi/ simti farmecul inefabil al lui "a fi"/ " a nu fi", faci presupozitii ca sa cunosti, ca sa Il "captezi" pe El, sa te intelegi mai bine..., sa te bucuri cu toate care ti-au fost date. Asa te poti "trezi" intr-un univers/ modus vivendi "alambicat", desigur in sensul sau (mai degraba) pozitiv al epitetului. Si ma gandesc: nu stiu cum ar fi fost fara cuvinte, daca la inceput nu ar fi fost Cuvantul??!! Multumesc frumos, Razvan!

ha, ha, haaaaaaaaaaaaa, nici nu ma asteptatm la alta receptare din partea dvs., dar, oricum, notabil "efortul" de "poposire"... Va mai astept si data viitoare!! Numai bine, d-le Stefanescu!!!

... are si efemerul (clopotele)/ "clipa cea repede ce ni s-a dat" sarmul sau!Important e sa constientizam aceasta realitate. Multumesc pentru citire!

... am imaginat (desigur, in limita capacitatilor mele... estetice)o iubire mai... pagana (de cuvinte, de... un... el), in care, cel putin la prima vedere, ma dezic de (potentiala) vocatie de calugarita si optez pentru un fel aparte de "impartasire", dintr-un soare, de asemenea, mai pagan... Nu uit insa nicio clipa ca... "intunericul" este adesea o conditie sine qua non pentru a-ti gasi calea...(pasii care desfac... campia(). E un paradox, asa este, ceea ce nu inseamna ca este mai putin adevarat faptul ca "prizonieratul" devine adesea mediul propice pentru... eliberare... Iti multumesc pt cuvintele frumoase din care "razbate" (inclusiv) sincera... incurajare adresata mie, o novice intr-ale poeziei, dar care iubeste suficient de mult cuvintele (nu numai in ipostaza lor stiintifica, in speta lingvistica) incat sa nu abdice de la statutul de homo loquens si, de ce nu, si aestheticus?!

...s-ul a fost, evident, o scapare...
punctele de suspensie sunt, intr-adevar, cam multe... "simptom al.. neputintei", evident, din punctul dvs. de vedere...

si, da, parerea este INDOITA, VIGILENTA, APROAPE ASCETIZATA, EXACT ASA,ASTA AM SIMTI SI ASTA AM SCRIS.. Nu stiu ce ati simtit/inteles dvs....?????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

inteleg ca titlul este... ardeiul, iar corpul textului... savarina...aici, da tortura a limbii/ imaginatiei etc. etc etc. Cat de "sus" poate fi un echivalent in engleza al unei sintagme romanesti, incat sa...??!! Subtextul ar fi ca numai capodoperele sunt "demne" de titluri in engleza!!!!! Subiectiv!! (ca sa folosesc doar un eufemism!)

... mireasma liliacului trezeste memorii afective.. o papusa cu ochii azurii, o alta ipostaza a copilariei refulate/ defulate... , de ce nu..., un alter-ego care se cauta, incercand sa se desprinda de multime (siluete, masti), pt a se defini... O privighetoare umanizata, nevroza ca posibila stare premergatoare accederii dincolo de propriile limite, de ce nu (si) prin cuvinte transfigurate/transfiguratoare???!! Multumesc frumos, Razvan, pt cuvintele lasate!

... fericirea este atunci cand poti fiinta in timp ca si cand ai fi... nenascut, scapand frumos din chingile determinarii lui... o poti face prin cuvinte (alese)... macar INCERCI,cuvinte care adorm chiar si cerberul... Cand el doarme-doarme, esti liber sa cresti prin ferestrele ivite din palmele deschise... Multumesc pt micul semn!