Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

omisiune

1 min lectură·
Mediu
da desigur am uitat
am uitat să-ți scriu
știam că te găsesc aici
imediat
lângă bărbie
pe umărul stâng
la un surâs distanță de inimă
acolo de unde simțeam aerul acela
furișat în mine
ca un hoț pe care îl aștepți
îl tot aștepți
știu că am uitat
dar azi
azi
mi-a fost teamă că voi găsi locul gol
am vrut să plâng
dar mi-a fost teamă de ploaie
de toată explozia pe care ar fi declanșat-o
ancorarea asta în mine
de carceră
am vrut să nu plâng
și chipul meu a devenit o scenă bătătorită
în care rădăcinile erau mâini amputate
o mască
una pe care o poți găsi la un preț derizoriu
la talciocul din colț
sau cu google
am intrat în oglindă
lichefiată confuză
am rupt din mine prima bucată
la îndemână
am frământat-o cu pâinea
în amnezia simulată
am tras ușa și
am plecat
022989
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
148
Citire
1 min
Versuri
35
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “omisiune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14078704/omisiune

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@oancea-sorin-0039906OS
Oancea Sorin
”sau cu google/am intrat în oglindă/lichefiată confuză” caut versurile astea de mult timp. se tot scriu se tot încearcă dar aici sunt evidente, formă de maestru
începutul ”da desigur am uitat/am uitat să-ți scriu/știam că te găsesc aici/imediat/lîngă bărbie” e sugestiv pentru demonul rău dar la dumneavoastră e de fapt locul inimii, greu pasaj, un evantai de simboluri pentru simpla expresie mi-am adus aminte de tine inima mea unde inima e metonimie pentru dragoste sau sine.
discursul e ca mersul pe vîrful degetelor printre emoții de părăsire/regăsire.
omisiunea apare întîrziere în cele din urmă.
0
@daniela-luminita-teleoacaDT
... lichefierea/ confuzia = stari necesare pt recompunere/ regasire, iar google-ul ca si oglinda ne suntla indemana... Iubirea care te aduce in starea asta nu poate fi decat una insidioasa..., deci aviz amatorilor! Si poate ca da, omisiunea este de fapt o... amanare (deci, ceva voit, cf. amnezie simulata), timp in care eul experimenteaza afectiv si efectiv... Daca mai este capabil si de alte gesturi dupa ce s-a infruptat din sine, inseamna ca experienta oglinzii nu a fost chiar una fara rost...

Sincere multumiri pt comentariu! Doar ganDuri bune, D.
0