frumoasă nebunie

Confuză, uitarea smulge zdrențe din memorie puse la rădăcina vieții, amplificată de lumina crescând din cuvintele luminiscente stoarse de esențe și apoi răstignite pe reversul poeziilor, și ne mișcăm prin existență prin luntrea minusculă într-o albie a destinului umplută cu lacrimi.
Să dansăm , dansăm, dansăm pe scena unei vieți în degringoladă, e o frumoasă nebunie, un coșmar decojit de halucinații până se ajunge la esența oniricului.

... in acelasi timp, ne "complacem" in aceasta stare a dansului tocmai pentru ca ne-am incredintat (intr-un gest de suprema intelepciune) destinele Lui... Mimam infantilitatea sau devenim "uriasii" care cocheteaza cu actele alchimice, undeva mai jos de cer; moartea percepe la un moment dat ca nestiinta este doar o masca si... se teme. A uita/ a trai intr-o nebunie frumoasa inseamna a nu te ingriji obsesiv-patologic pentru ziua de maine, inseamna ca ne este de ajuns/ trebuie sa e fie de ajuns ziua de azi.In acest context, si pasarea "isi permite" sa doarma, pentru ca ea insasi este in aceeasi luntre minuscula, adica in palma inrourata/ pronia cereasca. Draga Razvan, iti multumesc frumos pentru timpul acordat!

Dna Teleoacă cu expresiile care mă surprind:"secunde atârnă de un milimetru de șansă", obiectiv s-a măsurat și-s milisecunde legate de kilometri.
" badijonată în lacrimi" lângă "măruntaiele gândului, miasmele, grețurile""...sfâșiate de colți unicornului-vârcolac"" în securea dimineților înserate solitare""...Dumnezeu/pășind convins în singurătatea dintre sternuri"
propuneți o raportare lucidă, notă informativă, asupra paralelelor lumea ad integrum și lumi per ego cu "poduri de vată" coborând în iluzie/deziluzie pe un cal de neant. Aceste maluri antitetice alungă prin dans atenția trecătorului care acaparat de zădărnicie are viziunea mistică de la final.
Cu drag.

draga Sorin,

Multumesc frumos pentru amabilitatea celor scrise! Ganduri bune, D.