Poezie
un determinism oarecare
2 min lectură·
Mediu
acum știi
nu depinde de tine
mai nimic
sau în orice caz mult prea puțin
ca acest „detaliu” să devină relevant
uneori trebuie să scurmi adânc prin toate așternuturile feței tale
în pardesie scrinuri buzunare unghere locuri mult prea la vedere
în anii dinapoi minute din oglindă
asta doar ca să dai de amprenta ce-ți aparține
când în sfârșit o găsești
amnezia îți ia în posesie simțurile
și reîncep
vertijul
anonimatul
intruziunile
mania și depresiile
procesul de metastazare
prognosticuri
tuneluri
vidul
clipuri
cunoștințele subpământene
căințe parțiale
judecăți
alternativa vine brusc
ca un deus ex machina
îți descoperi vocația
aceea de-a-ți apăra intimitatea
locul secret
povârnișul acela pe care îl străbați
cu pumnii strânși și ochi hipnotizați
în bocanci hard enduro sau cu tălpile goale
nu bați la ușă
nu te formalizezi
nu întrebi dacă stăpâna are încă urechi de auzit
simțul umorului degetele toate feminitate cât încape
intimitatea are forma unui șemineu
vărsta eternității
culoarea și rostul fagurelui
mireasma prieteniei cu tine însuți
se compune din câteva silabe
incredibil de armonioase
pufoase și carismatice
intimitatea este obrazul copilăriei
în care soarele a semnat timid primul contract cu lumina
ploile au venit mai apoi să-l binecuvânteze
este pântecele Mamei în care miraculos
te faci mic te reașezi și ești doar viu
este cartea de rugăciuni cu pagini îngălbenite și aspre
ca de pergament a bunicii
de acolo fruntea ta devine de bună voie nesilită de nimeni
proprietatea inalienabilă a unui Dumnezeu-Tată
numai de-acolo poți să vezi moartea pe moarte
022.485
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 248
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 53
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “un determinism oarecare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14077693/un-determinism-oarecareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DTDomnule Sorin Oancea,
Nu va contrazic... aproape deloc!! Sententiozitatea este o "chestie' de care, pur si simplu, nu pot sa scap!!! In mod sigur mi se trage (in mod esential, poate nu exclusiv) de la tonalitatea poemului psalmic, a poeziei religioase in general (bine ca nu a celei marcate ideologic, in speta... comunista), pe care o tot studiez.. din fasa si pana in prezentul... glorios si, f proababil, dincolo de el!!!!! Cd am "incheiat" poemul nu am fost prea multumita (ca de atatea alte dati), dar timpul ma presa, asa ca...
Incoerenta nu as zice, poate asa apare la o receptare "din afara": pe scurt: sunt convinsa ca sunt inexorabil determinata, atunci testez calea "autodemascarii" pt a ajunge la esenta/ adevarul eului.. esuez, evident, pt ca nu a fost, desigur, cea mai inteligenta... strategie... cd revelatia vine, evident ajutata de un "dincolo proniator", vine si solutia, cel putin din perspectiva unei individualitati care traieste sub semnul credintei..., anume apararea intimitatii, partea cea mai profunda, autentica a eului care chiar ca se cuvine a fi prezervata/ nepervertita...
Mai stiu ca e si o diferenta de "poeticitate" intre primele parti si fragmentul final, propriu-zis poetic...
Draga domnule Sorin Oancea, Nu pot decat sa va multuesc pt lectura si in egala masura pt comentariu!! A fost f binevenit/.. poate in viitor nu voi mai face concesii atat de generoase tiraniei timpului!! Cu prietenie, D.
Nu va contrazic... aproape deloc!! Sententiozitatea este o "chestie' de care, pur si simplu, nu pot sa scap!!! In mod sigur mi se trage (in mod esential, poate nu exclusiv) de la tonalitatea poemului psalmic, a poeziei religioase in general (bine ca nu a celei marcate ideologic, in speta... comunista), pe care o tot studiez.. din fasa si pana in prezentul... glorios si, f proababil, dincolo de el!!!!! Cd am "incheiat" poemul nu am fost prea multumita (ca de atatea alte dati), dar timpul ma presa, asa ca...
Incoerenta nu as zice, poate asa apare la o receptare "din afara": pe scurt: sunt convinsa ca sunt inexorabil determinata, atunci testez calea "autodemascarii" pt a ajunge la esenta/ adevarul eului.. esuez, evident, pt ca nu a fost, desigur, cea mai inteligenta... strategie... cd revelatia vine, evident ajutata de un "dincolo proniator", vine si solutia, cel putin din perspectiva unei individualitati care traieste sub semnul credintei..., anume apararea intimitatii, partea cea mai profunda, autentica a eului care chiar ca se cuvine a fi prezervata/ nepervertita...
Mai stiu ca e si o diferenta de "poeticitate" intre primele parti si fragmentul final, propriu-zis poetic...
Draga domnule Sorin Oancea, Nu pot decat sa va multuesc pt lectura si in egala masura pt comentariu!! A fost f binevenit/.. poate in viitor nu voi mai face concesii atat de generoase tiraniei timpului!! Cu prietenie, D.
0
Am 2 umbre asupra-i una frumoasă alta confuză
Să începem.
Prima umbră e dată de sentențiozitatea limbajului. Un pic prea la per tu dar ponderat din simțire. Se aude o voce de mamă, preponderent spirituală.
A două umbră este confuzia produsă de dizolvările discursului până la referințe mistice. Aceasta suferă de incoerență pe alocuri și e salvată de reflexivitate.
Cele 2 nu se suprapun așa că termin prin a exclamă Complicat!
Lectura a fost plăcută, mi-a plăcut muzicalitatea, nu în sens armonic.
Scris și inspirație.