Daniel Puia-Dumitrescu

M-au podidit gandurile si pana sa imi dau seama sarea ma acoperise intr-un vartej nefacut sfasiere ma rupi in o suta patruzeci si noua de pietre si ma imprastii intr-un coral din care sirenele

Întuneric de nepătruns omul alungă lumina în cercuri din ce în ce mai mari dinspre sine spre cer înspre sine și cer. Deschis în oglindă se-arată ceară din trup picurând inimă de

Traiesc intr-o lume de iluzii si vise pamantul rodeste in sufletul meu incerc sa m-aud si zambesc tuturor m-ascund cand ma calca lumini interzise. Cum sa va opresc a mai trece prin mine si sa

Cer înroșit pământul geme în aburi ziduri de sârmă ghimpată s-au transformat în cărări pline de noroi șanțuri crestate adânc îndeamnă sângele să se întoarcă la izvoarele durerii o explozie de

Mare si cer nasc in genuni linia orizontului mormantul zilei si pantecele noptii din care soarele pastreaza stele pentru fiecare om ce urca sa fie cer si mare ca sa

Ghiocel in zori salt vioi de broscuta - Inceput de zi. *** Doua ratuste se bat pe-un fir de iarba - veselie mare. *** Raze de soare Incalzind toporasii - Serbare in toi.

Sangele prefacut in nori a imbracat cerul fiintei mele tunetele si fulgerele durerii vantul batea a furtuna primii picuri de purpura cazand strigau oglinda sa priveasca potopul

Copac despuiat cer atingand zapada din cosuri fumul. * In vai toporasi gheata topindu-se-n rau zbor de randunici. ** Noapte la mare tarm spargand valurile nisip inghetat. ***

Am prins fulgul in palma si nu am mai simtit gerul. Te-ai topit prea repede nici macar nu am avut timp sa iti mangai frigul sau sa incerc sa-l alung cu o imbratisare si un sarut. Ti-am

Te unduiai printre pietre desenand orizonturi pe cerul tamplei mele asteptande viata de pasare Phoenix nascuta din flacari idee neterminata pe buzele unui pustnic din schitul ars de primele

Picuri fierbinti patrund in adancul padurii - Minunea de-a fi. *** Gargarite insotesc Valsul firelor de iarba - Vara in crang. *** Raze de soare freamatul ghioceilor - nici urma

Am cautat mereu cu privirea linia unde rasaritul face orizontul sa cada si te-am gasit totdeauna acolo urmarind steaua pe care am vazut-o amandoi seara de vara ce a trecut; Doi cocostarci isi

Calcai ametit pe jumatati de starvuri de corbi cu jumatati de cranii de maimute oarbe tu, jumatate de om, cu pielea luata pe dos, nemaiauzind strigatul furtunii din jur si nemaivazand zambetele