Daniel Puia-Dumitrescu

Lacrimi de inger in palma Creatorului se-aduna spulberandu-ne si ne plang mistuindu-ne, inaripati ingeri de sare topindu-se sub mangaierea focului arzandu-ne, luand formele lutului

Am simtit sangele cum isi aduna in graba celulele a fuga si am incercat sa imi dezlipesc fata de neantul in care m-ai aruncat fara a te uita inapoi, am luat de aripi unicornul si am pornit

Ma caut prin noaptea care s-a lasat peste camera in care m-au adus, imi gasesc mana stanga, ce mirare ca mana dreapta nu e pe nicaieri! Oare am lasat-o acasa cand am venit in graba aici? Nu cred.

Lacrimi de inger in palma Creatorului- Femeie

Zbor sa iti strang gandul in palme si sa ti-l mangai incerc. Alerg sa iti ating tampla-n petale si sa o cuget vreau.

Te-am gasit nezamislita inca printre culorile curcubeului vantul isi cauta si el pasii prin cotloanele neumblate ale sufletului meu care nu stia inca sa inoate si nici macar nu incercasem

*** Cat ne \'permitem\' sa platim pentru viata noastra? Ne ajunge tot ce avem sau trebuie sa luam imprumut? El a luat imprumut...incepand un drum care ii va schimba viata, deja schimbata,

Dimineata de ianuarie undeva in Marea Britanie. Iarba inca plange regretand ca nu a simtit niciodata atingerea zapezii. Cu ea plang si norii incapabili sa inghete clipa in care ploaia s-ar putea

Muritorii au mancat paine ingereasca, transformandu-se in ingeri pregatiti pentru clipa caderii.

Am visat de atatea ori sa ating cerul intr-unul din zborurile mele, dar de atatea ori am vazut pamantul plangand incat mi-a fost prea mila sa il parasesc la ananghie ca sa imi indeplinesc o dorinta

Printre lacrimi si literele se mananca mai usor; noi, cei de pe taramul umbrelor, topim litere in lacrimi ca sa nu mai simtim gustul sarii pamantului ce ne transforma in fantome ale

De luna, de mana, de tine, de noi, de astazi, de maine, de ieri sau de ploi, de fapte, de vise, de cer si noroi se-agata cocorii dansand cate doi, atarna pe brate mai mult decat moi, ajung

Praf de aripi de inger presarat prin cimitire uitate de vreme, pietre prea colturoase ca sa incapa in luna, ciment batatorit acoperind pietrele, stafii rugandu-se sa se faca lumina din praf si

...atat de mult a plouat azi incat a trebuit sa imi ridic usor picioarele pentru a permite pamantului sa plece. A plecat fara prea mult zgomot si m-a lasat suspendat, a fost poate prea mult si prea

Am murdarit cerul incercand sa imi scriu numele, dar ce minune - te-am gasit pe tine mangaindu-mi numele cu cerul tau.