Și era vară iar,
„Oare câte trenuri mai trebuie să treacă, oare cât timp, să te văd iar...” Mă învârteam neliniștit prin gară. Îmi spusesei că ajungi cu un tren de la București, după-masa. Când am primit
DPDaniel Puia-DumitrescuEu si cu mine
Cateodata pleaca pamantul cu mine, si ma invarte, si ma invarte, pana ma trezesc de cealalta parte a lui. Mai ciudat a fost prima oara, cand am vazut ca si acolo sunt tot oameni. Traiesc ei pe
DPDaniel Puia-DumitrescuMaine, Valentine\'s, in fiecare zi
Au pornit de mana spre orizontul care le suradea, s-au asezat pe marginea lui, si-au zambit, si-au pecetluit buzele si au zburat... Mi-e greu sa iti spun povestea mea petrecuta acolo unde oamenii
DPDaniel Puia-DumitrescuLumina mea, intuneric profund
Ma caut prin noaptea care s-a lasat peste camera in care m-au adus, imi gasesc mana stanga, ce mirare ca mana dreapta nu e pe nicaieri! Oare am lasat-o acasa cand am venit in graba aici? Nu cred.
DPDaniel Puia-DumitrescuViata mea se sfarseste aici
*** Cat ne \'permitem\' sa platim pentru viata noastra? Ne ajunge tot ce avem sau trebuie sa luam imprumut? El a luat imprumut...incepand un drum care ii va schimba viata, deja schimbata,
DPDaniel Puia-DumitrescuViata mea se sfarseste aici
Dimineata de ianuarie undeva in Marea Britanie. Iarba inca plange regretand ca nu a simtit niciodata atingerea zapezii. Cu ea plang si norii incapabili sa inghete clipa in care ploaia s-ar putea
DPDaniel Puia-DumitrescuAmagire
Am visat de atatea ori sa ating cerul intr-unul din zborurile mele, dar de atatea ori am vazut pamantul plangand incat mi-a fost prea mila sa il parasesc la ananghie ca sa imi indeplinesc o dorinta
DPDaniel Puia-DumitrescuPloaie
...atat de mult a plouat azi incat a trebuit sa imi ridic usor picioarele pentru a permite pamantului sa plece. A plecat fara prea mult zgomot si m-a lasat suspendat, a fost poate prea mult si prea
DPDaniel Puia-Dumitrescu