Poezie
Unde ti-e raiul, Adame?
...si Eva?
1 min lectură·
Mediu
Imbratisand
coastele mele
in carnea ta am
simtit insingurarea
cum ma paraseste si linistea
adormita pe bratele sufletului
a zambit usor printre ochii
intredeschisi.
Plimbari
alaturi pe aleile
verzi ale sufletelor
noastre inca pure noi
unul si El mangaindu-ne
in adierea serii peste vulcanul
ce ascundea poftele inca netrezite
goliciune in trupuri transparente
abis sufletesc.
Sarpe
si copac
bun de dorit
glas mieros de ispita
\'nu vrea sa fiti ca El\'
\'gusta sa devii dumnezeu\'
porunca ce-atarna de fir de par
de femeie, de barbat, de fir de dorinta
unde mi-e coasta nu mai vad mainele
prin tine hai sa ne-ascundem
de azi.
Radacini
infipte in cer
se-apleaca spre noi
si ne intorc spre pamant
\'Aveati toti pomii spre mancare\'
\'Mi-e rusine sa ies, suntem prea goi\'
Unde ti-e frunza, Adame, unde e sarpele
femeie, unde ati lasat lumina
unde ai fost, incotro
te indrepti?
\'Femeia, Doamne\', \'sarpele\',
\'Sa te tarasti prin praful muncit de ei\'
Unde Doamne?
Nu aici.
053.979
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Puia-Dumitrescu. “Unde ti-e raiul, Adame?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-puia-dumitrescu/poezie/65284/unde-ti-e-raiul-adameComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DPDPDaniel Puia-Dumitrescu✓Raman uimit ca nimeni nu te vede, Adame, si eu care credeam ca te vor placea din prima...
0
FFba te-am vazut, Daniel.
cum sa-ti spun eu tie, uneori \"muncim\" la o poezie ca sa o eliberam de balast incat ajungem sa fie , in mod paradoxal, lipsita de acea dulce patina pe care i-o da insasi poezia.
am citit-o si te-am vazut, sa stii.
in primele doua strofe ai parca un alt curs, diferit de cel din urmatoarele.
si sarpele, si Adam, si femeia...
iar in ultima strofa, am citit-o de doua ori, de fiecare data cand am lecturat poezia, cautand sensuri. nu stiu sa-ti spun pe care l-am gasit mai potrivit, decat pe acel, evident, din biblie.
in fine, sunt obosita, nu am starea necesara unui comentariu mai elaborat. dar...te-am vazut.
cu bine,
Dana
cum sa-ti spun eu tie, uneori \"muncim\" la o poezie ca sa o eliberam de balast incat ajungem sa fie , in mod paradoxal, lipsita de acea dulce patina pe care i-o da insasi poezia.
am citit-o si te-am vazut, sa stii.
in primele doua strofe ai parca un alt curs, diferit de cel din urmatoarele.
si sarpele, si Adam, si femeia...
iar in ultima strofa, am citit-o de doua ori, de fiecare data cand am lecturat poezia, cautand sensuri. nu stiu sa-ti spun pe care l-am gasit mai potrivit, decat pe acel, evident, din biblie.
in fine, sunt obosita, nu am starea necesara unui comentariu mai elaborat. dar...te-am vazut.
cu bine,
Dana
0
MPÎn orizonturi de stele un Suflet nenascut se unduia printre pietre cu zambet de narcisa asupra unui copilacolo unde zapezii vesnice asezate pe / inima lui odata din carne așteaptă să dea mugur de floare inca neconceputa / de pamantul-matca / iris de vant.… și am intrat în Primavara ...cu tine și …Am prins fulgul in palma
si nu am mai simtit gerul. ci doar îmbrățișarea cuvintelor alergand printre nori în căutarea unui vis să pot topi zăpada în valuri.
Unde poate fi mai frumos decât în Trilogia Iarna-primavara-vara privind copacii despuiați în muguri de toporași, iar zborul rândunicii topind în noapte vise deja visate.
Vise pecetluite de Dezumanizare a sângelui prefăcut în nori, acolo unde durerea se răsfrânge în tunete picurate pe oglinda vieții pentru a sorbi și ultima picătură din tine.
În treacăt, m-am oprit în primăvară și mi-am luat un Martisor, agățându-mi ghiocei la tâmple, iar toporași la un colt de rever sa-mi asculte iubirea.
Eu Eva, cea din vechime ma întreb : Unde ti-e raiul, Adame? adormita pe bratele sufletului, acolo unde EL ne mângâie cu verdele raiului în adieri neprihănite.
Voi devia putin de la text – Tu Adame, care mereu o învinuiești pe Eva cea aducătoare de moarte, te contrazici pe tine , fiindcă ea, ești tu, și-atunci , nu crezi că greșeala-ți apartine?
Revin, Radacini
infipte in cer
se-apleaca spre noi
si ne intorc spre pamant , ne caută , ne arată că lumina suntem noi.
Să nu uiți că vreau și eu un exemplar din versurile tale!
si nu am mai simtit gerul. ci doar îmbrățișarea cuvintelor alergand printre nori în căutarea unui vis să pot topi zăpada în valuri.
Unde poate fi mai frumos decât în Trilogia Iarna-primavara-vara privind copacii despuiați în muguri de toporași, iar zborul rândunicii topind în noapte vise deja visate.
Vise pecetluite de Dezumanizare a sângelui prefăcut în nori, acolo unde durerea se răsfrânge în tunete picurate pe oglinda vieții pentru a sorbi și ultima picătură din tine.
În treacăt, m-am oprit în primăvară și mi-am luat un Martisor, agățându-mi ghiocei la tâmple, iar toporași la un colt de rever sa-mi asculte iubirea.
Eu Eva, cea din vechime ma întreb : Unde ti-e raiul, Adame? adormita pe bratele sufletului, acolo unde EL ne mângâie cu verdele raiului în adieri neprihănite.
Voi devia putin de la text – Tu Adame, care mereu o învinuiești pe Eva cea aducătoare de moarte, te contrazici pe tine , fiindcă ea, ești tu, și-atunci , nu crezi că greșeala-ți apartine?
Revin, Radacini
infipte in cer
se-apleaca spre noi
si ne intorc spre pamant , ne caută , ne arată că lumina suntem noi.
Să nu uiți că vreau și eu un exemplar din versurile tale!
0
DMDistincție acordată
normal ca imi place. uite eu m-am sesizat si ma scuz in fata autorului ca nu am vazut-o mai devreme.
un text aszat, nu vreau sa il foarfec, ci doar sa remarc:
\"Radacini
infipte in cer
se-apleaca spre noi
si ne intorc spre pamant\"
\"Imbratisand
coastele mele
in carnea ta am
simtit insingurarea
cum ma paraseste si linistea
adormita pe bratele sufletului
a zambit usor printre ochii
intredeschisi.\"
eu am trecut cu inima dincolo de Adam si Eva si cred ca autorul exprima mai mult o drama a elementelor spirituale decat simpla alungare din Rai.
e drama dualitatii terestre, exprimata intr-un text cu multe gesturi.
aproape ca poate di jucat ca un act in marea piesa a Caderii.
eu te felicit
la buna citire
Magul, cu respect
un text aszat, nu vreau sa il foarfec, ci doar sa remarc:
\"Radacini
infipte in cer
se-apleaca spre noi
si ne intorc spre pamant\"
\"Imbratisand
coastele mele
in carnea ta am
simtit insingurarea
cum ma paraseste si linistea
adormita pe bratele sufletului
a zambit usor printre ochii
intredeschisi.\"
eu am trecut cu inima dincolo de Adam si Eva si cred ca autorul exprima mai mult o drama a elementelor spirituale decat simpla alungare din Rai.
e drama dualitatii terestre, exprimata intr-un text cu multe gesturi.
aproape ca poate di jucat ca un act in marea piesa a Caderii.
eu te felicit
la buna citire
Magul, cu respect
0
DPMaria, nu am cuvinte, esti o scumpa, ma bucur tare, tare ca iti place ce scriu!!! :)
Dan, plecaciune...la fel ca mai sus, multumesc...si stii cum zice englezul: \"Better later than never!\"
La bune citiri!;)
Cu respect,
D.D.
Dan, plecaciune...la fel ca mai sus, multumesc...si stii cum zice englezul: \"Better later than never!\"
La bune citiri!;)
Cu respect,
D.D.
0