Poezie
Floare de Nu-ma-uita
1 min lectură·
Mediu
Te-am mangaiat prima oara
intr-un lan de grau ce facea plecaciuni
inaintea ta.
Ti-am sorbit albastrul
din prima floare de Nu-ma-uita pe care
am gasit-o
in campia albastra
pe care ai modelat-o cu varful degetului
de frica
sa nu se intoarca
si sa fuga de atata timiditate adunata din flori.
Te-am tinut de mana
atunci cand am incercat sa prind prima raza
de soare
cazuta-ti din inima
tocmai pe umbra mea care te urmarea credincioasa
si incerca
sa intre in tine
ca sa iti intalneasca sufletul la un ceai.
Te-am sarutat indelung
de fiecare data cand rasareai si asfinteai
in mine
fara macar sa intreb
daca o sa ne facem si maine casa pe aceeasi stanca
si radeam
cand imi spuneai
ca, de fapt, noi locuim in stanca mereu.
Ti-am dat mana
si am pictat impreuna campia albastra din noi
cu flori de Nu-ma-uita.
027.162
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Puia-Dumitrescu. “Floare de Nu-ma-uita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-puia-dumitrescu/poezie/63193/floare-de-nu-ma-uitaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SCce poezie frumoaaaaaaaasa! nu o citisem, nu-mi amintesc...voi fi fiind eu subiectiva, din cauza florilor de camp, din cauza florilor de nu-ma-uita...
0
\"Te-am mangaiat prima oara
intr-un lan de grau ce facea plecaciuni
inaintea ta.\"
As fi vrut sa fie simpla, dar... La ce varsta ai scris asta?
Totusi imi place finalul:
\"Ti-am dat mana
si am pictat impreuna campia albastra din noi
cu flori de Nu-ma-uita.\"