Lumânare stinsă

Saru\' mana, Flori-Dana! :)
In a doua as strica rima daca as scoate acel vers ... si tin la el, la \"inima de caldura secata\"...
Prin \"deodata\" am vrut sa rup curgerea, mai vad...
Multumesc din suflet! :)
Cu drag,
Daniel

nu ma pricep eu la comentarii, voi spune doar ca mi-a placut stingerea ta - mai ales finalul.
Si pentru ca ma exprim mai bine in epigrama, iti dedic acest catren:

P 


L     M


A     A


C I T I T 


U       R 


T       E 


        C

Merci, Jupp, m-ai facut sa zambesc! :)
O onoare pentru mine trecerea ta, mai hai!
Cu respect,
Daniel

Multumesc, Liviu!
O onoare sa te am prin \'cautarile mele\', te invit cat mai des si astept sfaturile tale.
Cat despre \'cercuri\', ma gandeam la acel \'lotus\' in triunghi echilateral in cautarea punctului, m-ai citit super, nu imi vine sa cred, ma bucur tare! :)
La re-citiri!
Cu respect,
Daniel

Poemul acțiunii concetrice

Primejdia care îl pândește pe om din răsturnarea ierarhiei „concentrice” firești vine din autodevorarea cu mijloace specifice devorării Naturii. Cât timp mai sunt oameni, autodevorarea nu este încă falimentară, îi mai putem schimba. Însă, în cazul în care nu ne vom revizui atitudinea, curând nu vom mai avea ce să schimbăm.
Suferința lipsurilor, a insatisfacțiilor, a primejdiilor determină amplificare conștiinței care, în mod natural, prin această „acțiune concentrică” - intrinsecă și extrinsecă - modifică în mod conștient realitatea. Și acest drept suprem asupra Naturii - crede el, Daniel! - vine din aceea că, în același timp, conștientizează faptul că reprezintă o „formulă relativ inedită a vieții”.
Omul este un demiurg „artifex” (Gehlen), plăsmuitorul unei lumi proprii, pe care și-o dorește perfectă (circulară, sferică) sau, în cel mai rău caz, perfectibilă.
În realitate, nici natural, nici artifical, omul nu este nici prea aproape de lucruri, nici prea aproape de sine - TRÃIEȘTE CA UN ALTUL.
„Omul - Pascal - deghizare, minciună și ipocrizie, atât față de sine, cât și față de ceilalți.”

Ochiul 3,

Omul meu se stinge intr-o rasturnare concentrica a fiintei sale, Vasile, de fapt, e o ardere continua, poveste de-o viata, daca vrei, pana la epuizare...
Multam de trecere!
Spranceana ;)

Salvează-mă, că, dacă mor, te strâng de gât!

Nu muri, ca deja am aruncat colacul... balena alba... ;)
Sau hai pe gatul meu, numai sa nu ma intepi pana iesim la mal! :D

Eu sunt Iona!

Fugi cu cercul!

Cercul e-n mine, nu-n ea!
Zicea Iona odata...
Am fugit! :)

mi-a placut textul. interior-exterior, nimic nu este de neinlocuit...

Multam, Eugen, sa ne auzim numai de bine! ;)
Multumesc de trecere, mai vino!

Nu as schimba nimic...e un imn adus neputintei noastre de a schimba, de a modela propriul nostru Eu.De-ar fi asa de simplu...sa cumparam altul mai bun...Imi pare a fi cu adevarat un ideal. Felicitari!

imi place mult, daniel.
Nu vreau sa spun nimic, nu stiu daca ma simt in stare sa o comentez. Am vrut sa-ti spun ca am citit-o si ca mi-a placut mult.
Cu respect, Martin

Ne putand schimba nimic am fi pur si simplu masini, Gabriela. Citeam o epigrama cu romanul care e nemultumit pentru ca nu-i multumit de-ajuns, ei, asta imi place mie sa cred, ca omul schimba, dar niciodata nu e multumit doar cu ce a schimbat, vrea mai mult si mai mult si, pana sa isi dea seama, s-a consumat, nu a mai ramas nimic din el...si este schimbat cu altul
Da, ii putem spune \'neputinta noastra de a schimba totul\'. :)
Multumesc de trecere si te mai invit! :)
Cu drag,
Daniel

Iti multumesc ca ai citit, Martin, si sunt onorat de comentariul fara cuvinte, ma bucur ca ti-a placut! :)
Chiar asteptam trecerea ta, pot spune ca mi-era dor sa treci si tu pe la poeziile mele.
Multumesc si pe curand! :)
Cu acelasi respect,
Daniel

Și totuși, cu riscul de a impieta și a-mi atrage poate oprobiu din partea unora, eu aș recomanda renunțarea la ultimele două rînduri. Ele mi se pare că... impietează în defavoarea misticului... dar bineînțeles, cum îmi spunea și mie cineva deunăzi, tu ai stilul tău.
Versuri bine cîntărite, frumos...

Multumesc de trecere, Virgil!
Nu te mai scuza si simte-te liber sa imi spui ce deranjeaza, doar si eu fac la fel pe poezia ta!
Cat despre observatia ta, citeste comentariul pentru Gabriela, eu zic ca aceea e justificarea.
Multumesc.
Cu respect,
Daniel

Timpul nu imi permite sa iti comentez poezia asta cum merita. Iti spun doar ca mi-a placut mult.

Mi-ar placea sa te vad intr-o zi pe chat.

Pretenara ta,

Multam, Andreiutza!
Cu chat-ul nu prea pot pe Mes si altul nu stiu, zi tu!
Pretenarul

chatul agonia, stanga sus, unde sunt linkurile de forum, membri, etc. te asteeeept!:)))

poezia asta, scrisă în ceas târziu din noapte, e la marginea visului ba chiar se simte întrepătrunderea celor două lumi... cea fizică și cea astrală... frumos, daniel, îți priește târziul:)!
numai bine!

Andreiutz, imi pare rau, dar aveam un curs atunci, nu stiam ca ai sa mai imi scrii, iarta-ma ca nu am fost acolo, dar am venit mai tarziu, prea tarziu... Sorry!
Ne intalnim noi pe chat, data viitoare nu mai pierd ocazia, promit! :)
Al tau,
Daniel

Claudiu, ma inclin!
E prea frumos comentariul tau, ma onorezi... iti prea-multumesc! :)
Da, ti-am urmat sfatul, am incercat sa fac doar putina rima, cum ai zis tu sa incerc, multumesc; la fel, am incercat sa fiu un pic spectator, mai ales ca ideea mi-a venit de la o slujba de seara si o lumanare arzand... :)
Multumesc mult, conteaza enorm aprecierile voastre!
Cu acelasi respect,
Daniel

Ioane, un dragut, ca intotdeauna... :)
Vad ca ne priesc si textele mai lungi amandurora, nu numai poeme scurte-haiku-ice ;)
Multumesc de trecere si te astept mereu!
Cu respect,
Daniel

Dani, uite ca imi fac curaj si poposesc..pentru a cata oara?pe aceasta pagina:)
\"Deodata nu mai aud cercuri\" :) nu stiu de voi reusi vreodata sa iti egalez expresia aceasta a inefabilului...nici nu vreau. Imi este de ajuns ca am intalnit-o.
Felicitari pentru un poem gratios precum lumanarea calda ce isi topeste sufletul de lumina pana la intalnirea cu dimineata trista. Sau sa inlocuiesc \"poem\" cu \"poet\"? :)

Adelutz scump, tu stii ca ma bucur sa te gasesc si in comentariu! Si sa stii ca aceste fapte conteaza pentru mine mult, dar tu stii, nu-i asa? :)
Multumesc si vorbim noi, nu? ;)
Cu drag,
Dani

Acuma ma simt exact ca o steluta din aceea sclipitoare care este agatata poemelor ce merita atentie sporita:)) Si steluta asta, ma faci sa inteleg, iti lipsea :))) Iata-ma-s!!! Iertare pentru intarziere:)
Am venit si am sa revin sa privesc induiosata o steluta sclipindu-si sufletul ca o lumanare...in poeme fermecate:) Multumesc, Dani, pentru ca, asa cum spui tu, conteaza.

Saru\' mana!
Ne citim, \'dlaguta\'! ;)
Imbratisare!

Frumos! Nu voi indrazni niciodata sa realizez oglinda. Nu-si are rostul.Felicitari! O * :).
Pe curand,
Aniela

Tu esti o steluta mai frumoasa pentru textul meu decat un comentariu, Aniela, multumesc!
Cu drag,
Daniel