Descompunere

Jocul jumătăților se încadrează în atmosfera asta morbidă pe care ai reușit să o redai foarte bine.
Textul mi-a plăcut, dar am o obiecție: este prea evidentă legătura cu Nichita Stănescu - Molima.

La recitire!

A.

Numai citindu-l pe Michel am mai tresarit asa la vazul sangelui. Ce sa zic, mi-a placut, insa as mai concentra unele versuri, sunt insiruiri de cuvinte care fac sa se piarda imaginea, ideea, duc la aparitia golurilor pe ici pe colo.

Draga Andreea, stiu ca s-ar putea sa imi dau in cap si sa alung titlul de \"mare poet\" prin aceasta afirmatie, dar habar nu am ce contine textul lui Nichita, chiar acum am sa ma duc sa il citesc...mi-ai dat tema pentru acasa. :)
Geta, draga mea, insiruirile de cuvinte fac parte din ideea mea de morbid...am sa incerc sa mai pun cate o virgula, dar ideea e de destramare...
Va multumesc pentru vizita!
D.D.

Am introdus acum textul în bibliotecă. Să-mi zici cuțu dacă nu remarci asemănarea aproape izbitoare.
Uite link-ul: Molima

A.

Prea multi de tie, iti, te, tu, si, isi...sau legaturile dintre ele: \"si tu te bucurai\" - nu putea fi simplu \"te bucurai\"? - asta am vrut sa spun, ca te-ai complicat in detalii.
Nu te supara, bine? E doar o parere!

Daca ti-as zice \"cutu\" ce ai spune? Si vad ca tu chiar nu ma crezi ca nu il citesc pe Nichita prea des sau prea mult...oricum, in afara de maimute si soareci...unde e asemanarea? Si la mine nici macar nu e vorba despre ele, ma gandesc ca se vede ca e ceva mai mult bacovian, dupa parerea mea, daca ar trebui si am tine neaparat sa incadram totul intr-un context...ma rog.
Ideea e ca iti multumesc, imi plac obiectiile, dar, sincer, nu sunt veridice...asta, asa, ca \'parerea mea\', care am scris textul...daca ma crezi...
Oricum, o imbratisare!
D.D.

Geta, uite, l-am citit inca o data cu voce tare...nu cred ca ar fi mers fara \"tu\", citeste-l un pic asa cum iti zic...
Iar de suparare, Doamne fereste, mie imi place ca citesti si te implici, multumesc!
D.D.

Daniel, crede-ma ca te-am citit azi, imediat ce ai publicat si, dupa ce ti-am citit comentariul (pentru \"fara echivoc\"), iarasi te-am citit. Dar, fiind cam...obosita, somnoroasa, am evitat sa spun enormitati, ceea ce mi se poate intampla insa acum! In plus, aveai deja aici niste pareri, ceea ce insemna sa ma antrenez intr-o polemica de care nu aveam chef, daca e sa fiu sincera...Eu nu vad iamgini sau idei comune, nu vad sintagme sau expresii comune, daca e sa compar poemul tau cu \"Molima\" lui Stanescu. Ai pomenit doar de maimute, soareci si corabie. Ce este inspiratia, daca nu un proces de reproducere, succesor celui de sinteza a informatiilor, emotilor acumulate? Inteligenta, talentul si...amorul propriu - care iti solicita intelectul, MUNCA, in timpul actului creator - , presupune rezultate cu marca originalitatii si, constituie ceea ce vad eu in acest text al tau, mai intai si intai de toate...
Formularea poetica imi apre insa cam greoaie, campul semantic - abuziv :), dar: cred ca sunt eu acum prea obosita...
Altceva: sa stii ca intr-adevar imi place sa joc sah...
Ne mai auzim!

Da, remarc elementul de imprecație mai degrabă decît descriptiv. Aproape \"mustrător\" (chiar dacă nu e cel mai reușit cuvînt). Mie mi se pare un poem reușit și dens.
Singura observație aș avea-o cu privire la următoarele versuri:
\"tie, jumatatii de om, din care incepuse sa curga
jumatatea de sange ce mai ramasese
dupa ce se oprise prima parte a curgerii,\"
.... care mie îmi pare că rup cursivitatea și încordarea descrierii.
...doar o părere

Multumesc, Silvia, pentru comentariu, ma ajuta, cat despre partea cu \"asemanarea izbitoare\", eu am sinceritatea sa spun ca nu am citit inainte textul lui Nichita Stanescu...iar despre textul \"greoi\", asa se si vrea, sa aiba o \'greutate\', un ritm de \'bouldozer\', sau cum s-o scrie, si sa aiba un impact puternic...vedem...
Virgil, am notat, am schimbat, sper sa fii de acord cu re-formularea...Multumesc de vizita!
D.D.

Andreea, sper ca nu te-ai suparat, nu am ce face sa iti demonstrez, ma multumesc sa o spun sincer ca nu e asa; oricum, sper ca ma mai citesti, mie chiar nu imi place tacerea, asa ca - mai comenteaza-ma!
La re-citiri!
D.D.

1. Poezia nu descrie stari de spirit sau stari fizice, concepte abstracte, personaje fantastice, viziuni,abateri in spatiu si timp sau profetii. Poezia proclama viata cotidiana - aici, acum.
2. Poezia contine verbe la indicativ prezent si conditional. Nu sunt permise alte moduri si timpuri. Sunt excluse trimiterile la trecut si viitor.
3. Poezia nu este personala, nu are autor indicat sub titlu si nici la sfarsitul textului. Este un act spontan, in scop comunitar, care va fi apreciat sau nu, pentru calitatile sale literare. Se critica textul, nu autorul. Textele care au intentia de a descrie trairi proprii, cu verbe la persoana intai singular (folosite pentru a accentua sentimentul autorului), isi pierd dreptul de a fi poezii.
4. Poezia este un text spontan, compact, care nu suporta modificari succesive si care nu a avut corecturi stilistice in timpul scrierii. Nu sunt acceptate reveniri asupra textului, chiar daca se observa greseli gramaticale. Ea exista doar pentru a fi citita si eventual criticata. Poeziile care nu sunt date spre lecturare isi pierd semnificatia initiala, devenind nepoezii.
5. Poezia nu are rima, masura si nu este impartita in strofe. Trebuie sa formeze un corp compact, despartit prin versuri.
6. Poezia nu contine imagini peisagistice, trebuie sa descrie o viata epurata, simplificata pana la scenografia minima pentru a exista intr-un spatiu concret, real.
7. Poezia nu contine majuscule, semnele de punctuatie se pot evita, insa trebuie sa aiba o constructie inteligibila.
8. Poezia nu trebuie sa contina nici un fel de sentimentalism. Poezia reneaga orice idee politica, orice pretiozitate lingvistica, dar se accepta inventarea de cuvinte.
9. Titlul nu trebuie sa fie o sinteza a poeziei. El va fi construit dintr-un minim de 5 cuvinte si un numar maxim de 30.
10. Orice abatere de la aceste reguli trebuie justificata. Nu sunt acceptate mai mult de 2 abateri.

Multumesc de vizita! Chiar vedeam ca esti un personaj pitoresc al site-ului...si pe la mine nu treceai, te rog, treci mai des si lasa urme, eu nu ma supar! Si mie imi place poezia \"noului\" si de aceea accept cu placere \"dogma\", nu o stiam, nu stiu daca o sa o practic exact, dar imi place.
Cat despre poezia mea, am facut, intr-adevar, o modificare, iar, altfel, cred ca se incadreaza, chiar daca mai are lacune, oricum, eu sunt multumit.
Pe curand!
D.D.

daniel, martin te ironiza pare-mi-se. sau ironiza poezia moderna, in genere. cat despre comparatia intre textul tau si cel al lui nichita, il prefer pe al lui nichita, e oarecum mai cizelat. dar nici acesta nu e de lepadat

Dragul meu Eugen, chiar credeai ca daca scriu despre \"jumatate de om\" am si eu parte de \"jumatate de inteligenta artificiala\"?!? Ei, cred ca te inseli...poate la o re-citire a comentariului meu vei observa ironia(ce bine ca e fina!;)), daca nu, te indrum spre penultimul text al lui Martin sa imi citesti comentariul...
Cat despre comparatia intre mine si Nichita, ma maguleste, ma lasa fara cuvinte...multumesc!
Ne mai citim!
D.D.

:)) Imi cer scuze, te-am considerat naiv ... am luat de bun tot ceea ce ai scris.

dragul meu daniel dinescu, imi face deosebita onoare sa-ti pot citi textele. Noua dogma este pe departe o ironie la adresa poeziei tale, sau in general a poeziei moderne (unde-o fi modernul?!). Am construit-o astfel pentru a evita formularea-mi ironica, cu care imi combat pornirile romantice (pe care tu de altfel le numesti pitoresti) :] Iti inmanez un zambet in colturi pentru ca sunt perfect constient de propriile lipsuri. Noua dogma este un manifest: in alte cuvinte - hai sa incercam si asa, de ne plictisim prea tare de ceea ce citim. Pe mine nu doar ma plictiseste ceea ce citesc, dar observ o lipsa adanca de un crez literar. Scriem fara a sti care este scopul de a scrie, si ne invaluim in sentimentalisme ideologice. Si \"asa\"-ul acesta este total auto-autoritar si masochist, eu fiind dependent de gerunzii, cum prea bine ai notat in penultimul meu text. Te invit sa incerci un pic din constrangerea literara pe care ti-am oferit-o. Repet, textul meu nu este ironic. Insa accept ironia ta prea subtila, si regandita la sugestia cuiva, a, ba nu a cuiva,ci mai precis a domnului Eugen Suman. Sa-l lasam pe domnul Stanescu sa se odihneasca, iar noi sa ne vedem de lucruri actuale, si sa nu ne infruptam din bucuria nefondata a unei asemanari vagi. Nu ar trebui sa te simti bine cand cineva te aseamana nici cu artistul perfect. Unde ar mai fi cautarea propriei identitati?!

Dragul meu Martin Emilian Balint,
nu stiu de cand imi poti dicta ce sa simt si ce nu, ma simt bine cand pot si simt ce pot, si, probabil, ce vreau, asta pe de o parte; pe de alta parte, de unde si pana unde te erijezi \'matale\' in a fi \'criticul perfect\', \'vocea ratiunii\', de cand crezi ca poti controla \"destinele poeziei contemporane romanesti\" sau pe ale celor care scriu?
Inca ceva, nu ma incanta asemanarea cu poetii mari, insa nici nu ma deranjeaza, din moment ce ma vad un om care are propria identitate...pe care unii nu o vad sau se incapataneaza sa o vada...
Pe langa toate acestea, imi cunosc lacunele, dar nu am limite... de aceea prefer sa cred ca ceea ce nu ma ucide, ma face mai puternic, iar ca sa ajungi in varful piramidei, trebuie sa te ridice altii, nu sa calci tu pe ei...
Oricum, multumesc de citire, sper sa ma citesti in continuare, o sa fac la fel cu textele tale; iar in ce priveste ironia, orice sfat il accept, dar de fiecare data am si o oarecare ironie, fara a apela la ea numai in cazul in care mi-ar fi atrasa atentia de cate unul sau altul...
Multumesc.
La re-citire!
D.D.

uf, ce ton usturator....
De unde si pana unde ai inteles ca eu pretind a fi criticul perfect, si de unde ai inteles ca am impresia ca pot manui destinele pierdute ale poeziei contemporane romanesti?
ma uimesti, domnule Dinescu... foloseste-ti fantezia in a scrie poezii, nu in a-mi raspunde fantasmagoric. Eu nu dictez nimanui nimic, nu am acest drept, si nici nu mi-l doresc... dar nu pot afirma ca ma aflu in stadiul comunist de a astepta sa ma ridice altii, si nici sa calc pe ei nu vreau....... of, saraca piramida, faramitata de atatea incercari...
Vezi domnule dinescu, momentul pe care il traim noi, nu ne permite nici un fel de ridicare. Suntem prea multi. Da, putem simti, scrie, raspunde ironic, sau putem face critice colorate si usturatoare, intr-o reciprocitate dictata de cultura crestina, dar nu ne putem ridica. Si nu sunt absolut deloc pesimist. Daca tu imi vei spune concret, tradus in viata ta cotidiana de textier, ce reprezinta pentru tine piramida, daca intr-adevar ea exista, te voi lasa in pace, te voi citi cuminte, ca toti ceilalti si voi trece cu pasivitate, tolerant pe langa codul cuvintelor tale fara sa imi expun nici un fel de parere. Nu te-am acuzat de lipsa de identitate, din contra, te sfatuiam sa nu accepti laude cand esti asemanat cu alte identitati. Sunt sigur ca detii o interesanta consimilitudine, pe care eu inca nu am descoperit-o, din pacate pentru mine, bineinteles. Dar daca imi ceri sa-ti caut \"eu\"-ul in textul tau, as putea deveni un trist doctor frankenstein, iar tu un sarman hibrid. Si sunt sigur ca nu este asa.
Nu cred ca ar trebui sa fim atat de reticenti unul cu anul, si mai curand constructivi. Textul meu a fost o invitatie zdruncinanta, nu o dictare. Traind intr-o minte libera, sunt sigur ca vei avea de ales. Iti multumesc ca treci pe la noile mele texte, asa cum si eu cu mare placere, ma voi plimba prin curbele gandirii tale.
Cu bine, meb

\"...bucățile de sânge îmi ajungeau la brâu
iar cele de suflet,
cărămizi rotunde,
tot roșii,
mi se îngrămădeau până unde ar fi trebuit să fie
un râu,...\"

Asa e, domnule balint, mai ai si dreptate, in crestinism nu exista piramida, decat poate cea care Il are pe Hristos cap, dar, ma rog, El e in fiecare membru al piramidei, asa ca...
Nu am nimic impotriva sa ne criticam constructiv si nici nu ma supar repede, nici macar nu sunt comunist, iar ca mentalitate nici atat, chiar cred ca \'traiul\' peste hotare ma departeaza mai mult de acea mentalitate, oricum, iau in considerare comentariile tale si normal ca te citesc si comentez si eu.
Multumesc de trecere si de comentarii!
La fel, ii multumesc si lui Paul Bogdan pentru timpul acordat si sper ca nu a fost unul pierdut!
La re-citire!
D.D.

pe mine departarea ma apropie deseori, cred ca din acest motiv sunt aici, scriindu-ti, dar cred ca sunt toanele distantei, si chemarea pamantului, infectei tarane. De fapt nu imi dau seama prea bine, dar nici nu vreau. Te inteleg foarte bine, si iti urez noroc in continuare acolo unde esti. Poate suntem vecini de casa.... mai stii. Te voi citi, fii sigur de aceasta. Dreptate sa nu avem tot timpul insa imi urez si iti urez, ca ne-am plictisi prea tare, oricat de departe ai fi sau oi fi.