Poezie
M-ai rapus
...Afroditei mele
1 min lectură·
Mediu
M-au podidit gandurile
si pana sa imi dau seama
sarea ma acoperise intr-un vartej nefacut
sfasiere ma rupi in o suta patruzeci si noua
de pietre si ma imprastii intr-un
coral din care sirenele isi torc lana
de aur pentru pestii-spada
cu care vor dansa neincetat pe puntea
Titanicului memorie
nascuta din nou pentru toti fiii lui Neptun cu Hera
din cap sau din putere de zeu
cu masca doar pe cel ochi verde
ai inceput sa ma râzi a soare dar
toamna trecuse petrecand cu tine inghetul
din care am modelat scoici pentru un viitor fara
durerea din noi franta si aruncata
in zari nestiute de om
demon de apus cu rasarit
de vestitor fericirii
si alte puncte neinsemnate
mi-ai rapus cordul ventricule
impartite de paznici la zaruri
sase-sase norocul chiorului
ai lasat tocmai partea de tu din mine
unde nu mai sunt decat o amintire placuta de anotimp
dansand impreuna pana ne-am nascut
fiinta gata de batranete
Mai lasa-mi sufletul sa te imbratiseze
doar o data o viata si-atat
numai ca tu nu.
0135053
0
