Poezie
Rupere de nori
...pleci? Te-ai intors!
1 min lectură·
Mediu
După asfințit eram
încremeniți pe o parte din clipa ferice
atâta timp am avut să îți îngheț
chipul în culori calde
pergamentului născut în sufletul meu
odată cu tine.
De atunci încerc să găsesc
urmele tale prin sânge
și de fiecare dată
nu pot să termin căutarea
fără a mă îneca în valurile furtunii
de iubire iscată de parfumul sufletului din noi.
unde te caut
unde te găseam
de ce nu mai ești
unde te cauți
unde mă găseai
de ce îmi e frig
de ce te topești
unde ne suntem
de ce ți-am apus
de ce nu-mi răsari
unde de ce
de unde
și ce
Dar acum nu te mai aștept
pentru că am învățat că nu ai
să mai vii nu mai te întorci unde nu mai știi
mă izbesc de țărm doar ca să mă arunc
în larg cu rechinii care au mirosit
tot sângele și m-au rugat
să merg eu la ei că nisipul e prea
încins și nu vrea să îi primească
e prea ursuz nu îi plac lucrurile noi.
Nu.
doar noi
existăm
în noi.
și totuși
ne
iubim.
012568
0
Nu trebuie sa te simti constrans de imagini, e atata libertate care asteapta s-o respiri...