Dana Stanescu

Arăți ca un cocostârc. Cocostârcii sunt chiar simpatici. Ar trebui să le dedic o poezie într-o zi. Sper că nu ai pretenția să arăți ca o statuie. Hm, nu știu. Asta presupune multe ore de stat în

Înainte de a citi, cer puțină îngăduință. În ultimul timp, mi se nasc versurile în engleză, nu e snobism și nici experimentalism, cam tot ce citesc acum e în această limbă, asta poate fi o

ca dintr-un somn cu vise voalate coboară dimineața plâng se aude numai vântul prea liniște decupez bucățica de cer pe care am vrut să ți-o dăruiesc azi pun soarele într-un colț împletesc

Înseamnă că m-am tâmpit eu /bărbatul aruncă haina pantofii basca buna dispoziție pe jos aiurea ca pe vremea burlăciei ce vremuri frate/ înseamnă că m-am tâmpit eu și /vecinii deja își lipiseră

Urăsc să mi se strice computerul. Unu, pentru că sunt femeie și femeile nu se pricep la astfel de chestii, doi pentru că sunt o femeie momentan singură și nu am un prieten, bărbat ceva căruia să îi

prima zăpadă peste târzii trandafiri- purificare ________________________ În ianuarie a căzut prima zăpadă, vă mai aduceți aminte? Era într-o sâmbătă. Știu doar că m-am îmbrăcat repede, mi-am luat

și nu e decât o dimineață ca oricare alta ploaia îmi secționează transversal visul fâșiile verticale se așează cuminți în jurnal pe frunze picături gravide nasc în mine sete ce senzație dimineața

De cele mai multe ori mă grăbesc spre casă atunci când mă întorc de la serviciu, cu pași repeziți, capul înclinat spre gândurile mele, mă grăbesc doar doar voi lăsa în spate cele câteva ore

-De ce alegem să fim piatră si nu apă? -Pentru licărul în nopțile cu lună, patina zacerii, adâncul... -Pești roșii înoată pe cerul răsturnat… -De ce adâncimea cearcanelor? Într-o zi de vară am să te

sunt doar un saltimbanc decorator de interioare levitez printre voi sub aceeași cupolă fierbinte a liniștii devoratoare de trupuri cu toții-suflete gheme de întrebări deșirate rătăcesc

Pacoland 5 File din jurnalul Prietenului Imaginar Paco c’est moi! Nu, nu, o iau razna. Lisamona c’est moi! Nu nu! Emma c’est moi! Nuuuu! De cand îmi tot spun că am o nevoie de vacanță. Ce poate fi

In rolurile principale: Printesa Papadie-eu Printesa Castanie-Dsoara dimpotriva A fost o data ca niciodata, intr-o zi de primavara cand pasarelele ciripeau si vantul n-avea astampar si rasucea

uneori mi-e foarte greu să mă hotărăsc de ce colț să apuc diminețile azi e prea multă liniște și tot am senzația că sunt în contratimp cu lumea ori eu m-am trezit prea devreme și în jurul meu bulbi

inchizitorial mă privește aproape și mai aproape până nu e decât un iris uriaș plec umerii, plec capul, mă ghemuiesc în mine, cuvintele se izbesc iuți amare săgeți de tâmple în timp ce îmi cresc

amantes del viento ascunși sub sombreros tu răsucești țigară de foi te uiți în zare mă întrebi: -E departe? Duc mâna streașină la ochi: -Nu. Încă nu-i aici. soarele se varsă în crăpături strâng

Pacoland (3) Tiii scurt somn! Visase că plutea pe un nor pufos legănat de vânt încolo și încoace Probabil că nu se trezise de tot pentru că încă se mai legăna. Da! Dar nu era pe un nor ci înghesuit

până dimineața părul îmi creștea atât de mult încât îl țineam în cozi lungi străpungeau patul podeaua pereții nu-l tăiam împleteam rădăcini în grădina promisă abia atunci veneai tu până dimineața