Proză
Pacoland 6
respiro
2 min lectură·
Mediu
Pacoland 5
File din jurnalul Prietenului Imaginar
Paco c’est moi! Nu, nu, o iau razna. Lisamona c’est moi! Nu nu! Emma c’est moi! Nuuuu! De cand îmi tot spun că am o nevoie de vacanță. Ce poate fi mai ușor decât să le dau cu tifla la toți și să plec din orașul ăsta care devine mai real pentru mine decât ar trebui.
Nu, nu pot veni de câte ori aveți nevoie de mine. Uite, mi-am agățat și pancarta de gât: Nu deranjați! Sunt convalescent. Mă curăț de voi.
Uneori oamenii aștia au darul de a turna de toate în mine ca într-un recipient de sticlă: frustrări, temeri, scrum, confetti, exclamații, mirări. Și apoi lipesc liniștiti abțibilduri cu mesaje pacifiste. Nu sunt consilierul lor pe probleme de imagine, nici psihologul și nici vecina de la parter.
Sunt Prietenul Imaginar cu o ușoară nevroză. Din cauza orașului ăsta împărțit în două și a celor care aleargă acum în cele două direcții opuse, nu mai am timp nici măcar să mă joc cu un copil. Am să uit să fac fețe fețe. Am să uit cum e să sar până în tavan și să ne facem împreună cucuie. De aia îmi e mie simpatic Raco. Numai el mai apreciază așa minunăție de dexteritate. Știu, mi-ar fi atât de ușor să ii ajut să îl găsească și toată nebunia asta s-ar opri. O simpla materializare și gata.
Și mai sunt și vocile, zvonurile, nu prea mai dorm în ultimul timp. Am insomnii acolo suspendat în pereți.
Voi pleca pe o insulă, mă voi lăfăi pe nisipul fierbinte sub soarele lămâie. Din când în când îmi voi uda tălpile în marea atât de albastră încât 2 zile voi curața petele ca de cerneală de pe mine.
Și apoi vă voi trimite o vedere să nu mă uitați chiar de tot acolo în Marele Oraș.
File din jurnalul Prietenului Imaginar
Paco c’est moi! Nu, nu, o iau razna. Lisamona c’est moi! Nu nu! Emma c’est moi! Nuuuu! De cand îmi tot spun că am o nevoie de vacanță. Ce poate fi mai ușor decât să le dau cu tifla la toți și să plec din orașul ăsta care devine mai real pentru mine decât ar trebui.
Nu, nu pot veni de câte ori aveți nevoie de mine. Uite, mi-am agățat și pancarta de gât: Nu deranjați! Sunt convalescent. Mă curăț de voi.
Uneori oamenii aștia au darul de a turna de toate în mine ca într-un recipient de sticlă: frustrări, temeri, scrum, confetti, exclamații, mirări. Și apoi lipesc liniștiti abțibilduri cu mesaje pacifiste. Nu sunt consilierul lor pe probleme de imagine, nici psihologul și nici vecina de la parter.
Sunt Prietenul Imaginar cu o ușoară nevroză. Din cauza orașului ăsta împărțit în două și a celor care aleargă acum în cele două direcții opuse, nu mai am timp nici măcar să mă joc cu un copil. Am să uit să fac fețe fețe. Am să uit cum e să sar până în tavan și să ne facem împreună cucuie. De aia îmi e mie simpatic Raco. Numai el mai apreciază așa minunăție de dexteritate. Știu, mi-ar fi atât de ușor să ii ajut să îl găsească și toată nebunia asta s-ar opri. O simpla materializare și gata.
Și mai sunt și vocile, zvonurile, nu prea mai dorm în ultimul timp. Am insomnii acolo suspendat în pereți.
Voi pleca pe o insulă, mă voi lăfăi pe nisipul fierbinte sub soarele lămâie. Din când în când îmi voi uda tălpile în marea atât de albastră încât 2 zile voi curața petele ca de cerneală de pe mine.
Și apoi vă voi trimite o vedere să nu mă uitați chiar de tot acolo în Marele Oraș.
0105421
0
