de dor

iar am pierdut cuvintele poveștile, s-au facut țăndări pe drumul acela pe care rătăceam amândoi , ne întrebam la răspântii e ăsta drumul, hai iubitule, amintește-ți, nu mai pot să țin prea mult pleoapele strânse de teamă să nu scape din nou sau poate ai să le strângi tu în pumni și le vom lipi pe un colț de tablou neînceput ne tot ademeneau să intrăm să ne afundam mâinile în bogății cărțile își întorceau paginile, ziarele își scriau singure titlurile de editoriale în lume se întâmplau evenimente nu reușeam să deslușesc ce căutam drumul spre casă noaptea se lungea cu fiecare pas făcut de noi întoarsă e clepsidra, tu te răsucești în somn eu pășesc în dimineață