Dana Stanescu

oare când ne vom părăsi casele săpate adânc în munte legate doar prin scări suspendate oare când vom coborî să ne ținem de mână în cercuri largi din ce în ce mai largi respirând cu toții în același

pacoland 1 Raco se hotărăște să moară Dar pentru că întotdeauna înaintea unei astfel de decizii majore trebuie să iei una și mai radicală, să faci o tăietură adâncă pe pânza fragilă a vieții-chiar

casiera | taximetristul | studentul | sinucigasa ............ Când viața hotărăște ce cărare alege pentru tine, nu contează ceasul și nici locul în care te naști, nu contează dacă mama ta te-a

O seară care se hotărăște cu greu să alunece mai departe. Soarele nu se lasă dus din căușul unui nor. Învăluit în lumina leneșă, orașul uită parcă să îndrume umbrele spre casele lor. În câteva ore,

stau așa cu cartea ta în brațe mâinile căzute a neputință ochii deschiși a neputință cum mai putem să scriem când tu ne-ai născut pe toți ai pus îngerii în pietre ai născut pasărea albă

Oare crezi ca ar scrie cineva despre viata vreuneia dintre noi, intrebase prietena ei intr-o doara. Doua fete singure vinerea seara intr-un bar, si deja cam ametite debitand prostii. Ideea asta o

merg pe stradă și scriu poezii in minte năvalesc peste mine nechemate necautate le păstrez in buzunare mototolite mai tarziu tapetez peretii camerei cu ele noaptea pe ascuns ma apuc sa desir fir

din cand in cand ma ridicam din pat si stergeam ferestrele noaptea lasase urme iarna lasase urme lumea parea departe si cu toate acestea ei nu se lasau batuti desi ii alungasem cu pietre

azi să ne aline doar muzica sau ploaia ninsorile nu vin peste noi nu mai avem contur de mult chiar de atunci de la prima întâlnire nu te mai teme de cuvintele mele de neliniștile

ziua se destrama in fasii brun mov orasul isi lasa silentios obloanele etanse peste vise langa biserici adormisera cainii arhangheli isi izbeau aripile-armuri de ferestre pe rand sfintii

Poate ar trebui sa scriu despre o alta noapte intre ani care ar fi putut sa fie ceea ce visul meu nu a nascut inca. Sau poate ar trebui sa scriu despre scrum de tigara si priviri ferite, despre

-Tu te trezesti devreme sa iti traiesti diminetile. Iti inmoi buzele in aroma amaruie a rasaritului si asculti tacerile. Tacerile din noi. Gandurile-s moi si plutesc incet, ai putea sa le atingi cu

Haideti sa scriem o serie de poezii pentru copii. Cine accepta provocarea de a fi timp de o poezie , sau mai mult(e) copil si de ce nu, daca vor fi texte, sa incepem un proiect? va astept cu