ecoul unui vis

oare când ne vom părăsi casele săpate adânc în munte
legate doar prin scări suspendate
oare când vom coborî
să ne ținem de mână
în cercuri largi din ce în ce mai largi
respirând cu toții în același ritm
până se va auzi o singura bătaie de inimă


***

should we leave our cages high in the mountains
and step on the suspended stone ladders
showing us the way
towards the low lands

and then just
holding hands
human circles on the large plain
holding hands
alligning
listening to a single
heart beat
to a single thought