probă de personaj |continuare|

Știi senzația aia idioată imediat după ce ai trântit o ușă? Și nu una oarecare, ci chiar UȘA, mai simți încă mânerul rece, nu te înduri să îi dai drumul încă , nuuuu, tu și clanța deja ați stabilit o relație, și s-ar rupe ceva de-fi-ni-ti-v cum accentua Mimi , nu spunea ea multe și nici deșteaptă nu era, dar cu o așa emfază sigur trebuia să fie luată în seamă…

Poate te cheamă, poate i s-a făcut dor deja, e atâta plictiseală în lumea asta ca s-ar așeza pe jos și ar roade acadele. Roz. Ca atunci când erau mici și aruncau cu pietre după pisici, jucau șotron cu cioburi de sticlă, săreau coarda, fustițele săltau si ele …ce fericire.

Pe atunci fetele chiar purtau rochițe, ciorapi albi în pantofiori negri cu baretă.

Și daca tot te-ai așezat, nu ar strica să arunci o privire pe gaura cheii. Să vezi daca se întâmplă ceva fără tine, dacă a rămas gol în urmă, dacă se surpă universul, daca s-a pus puțin praf dacă…

Zoom pe personajul feminin

blurred image

cameramanul tușește

blurred image again

mână păr ochi

prea aproape de cameră.

De partea cealaltă, autorul se hotărăște să îi mai dea o șansă personajului, așa că împinge cu putere în ușă!