Dana Stanescu

Desi era atat de aproape, nu avea puterea sa o priveasca. Intregul corp i se transformase insa intr-un organ al vederii urias, pandind orice miscare, orice gest. Parul ascuns de bascuta verzuie, ea

candva eram tacerea si piatra si chemarea muta si cantecul innabusit sub ziduri incepute istoria se scria in afara mea doar pasii strainilor se auzeau deasupra si vantul pustiului bantuind

[Personajul principal sta lungit pe pamant. E moale precum o carpa si, atunci cand doi asistenti medicali vin si il imbraca in camasa de forta, are miscari de papusa cu incheieturile dezmembrate.

1. azi numar clipe grele plutind in jurul meu 2. refac traiectoria zilei dupa lectiile pe care nu le-am invatat inca respir 3. se impletesc si degete si inima si ganduri o ruga

Scriu povestea, aranjez literele cu grija pana cand totul incepe sa aiba un sens, pana cand capata consistenta unei umbre care se apropie, se uita peste umarul meu, imi rade incet la ureche, vai biet

Ana … desigur ca nu am curaj sa iti raspund la scrisori desi impulsul se naste in mine cu fiecare rand citit si incerc sa rezist chemarii tot mai puternice. Aceasta nu e decat o scrisoare imaginara,

Lumina diminetii se strecoara in camera.Ca o mama grijulie, cu pasi innabusiti sa nu il trezeasca din somnul fragil si atat de agitat Ca o femeie indragostita sarutandu-i pleoapele, trecand apoi

Nu-i nimeni pe drum, va repet, si imi place linistea asta, ma simt dintr-o data mai inalta, mai sigura, zambetul se lateste de la un capat la altul, face salturi de pe obraji straini,

Nu-i nimeni pe drum, va repet, si imi place linistea asta ma simt dintr-o data mai inalta mai sigura zambetul se lateste de la un capat la altul face parca salturi de pe obraji straini dar acum stiu

in ultimul timp am devenit tot mai geloasa pe noaptea care mi te ascunde pe somnul invaluitor ademenitor si chiar de ti-e fruntea gandul visul aproape eu tot pandesc dimineata -

5. visele grele ale nopții se topesc… soarele e doar un înger fără aripi rostogolit într-un zbor rotund pe cer 6. și dacă sufletul, fântână adâncă, s-ar revărsa dinspre mine spre cer și

Ce ciudat, venind pe drum am dat de aceeasi fantana cu ciutura inclinata neglijent, in ochiul ei deformat se rasfrange un colt de cer si obrazul meu palid. Pe o casa un cucos de tabla, nemiscat.

1. azi numar clipe grele plutind in jurul meu 2. refac traiectoria zilei dupa lectiile pe care nu le-am invatat inca respir 3. se impletesc si degete si inima si ganduri o ruga

Destinatar In fiecare dimineata postasul imi lasa acelasi plic alb, simplu, adresa mea e scrisa mic si ingrijit. Doar numele expeditorului imi e necunoscut. E a treia scrisoare pe care o primesc.

ploaia lasa dimineata clara gandurile sunt mici fragmentate pierdut risipite in urma mea doar inima isi face rondul obisnuit sare de la mine la tine de la tine la mine atat cat sa ne lase

Stiu lupta atat de bine, doar eu o povestesc si o refac in strofe cu migala slefuite. Sunt trubadur si cant si vitejia si lasitatea cu aceleasi vechi cuvinte. E campul gol de viata, de

ne vom invalui in metafore si cuvinte simple albe ne vom dezbraca zilnic de ele iar eu le voi scutura si le voi intinde frumos la soare cu tine as avea curaj sa netezesc secundele sa le fac

Vantul bate din ce in ce mai rece si simte cum ii ingheata mana, e una cu fierul acum . Pana si bataile inimii incetinesc cu fiecare clipa. E ragazul dinaintea luptei, cel care goleste mintea, cel

in dimineata asta in care vantul imi bate in fereastra a chemare dorul e un cantec in surdina cu un singur vers (obsesiv) pe care il stiu doar eu numele tau numele meu

Dorul e o pisica mov calcand alene peste amintiri molatec ravasindu-le amestecandu-le felin degete infrigurate atingand degete infrigurate buze arse cautand buze arse soapte cuminti

ea canta arcuire de trup de voce de suflet intr-o rugaciune pana acolo sus la dumnezeul ei si lumina o invaluie si canta si cad bucatile de inima se sparg sonor in jur I know, honey, I

Nu imi mai aduceam aminte nimic betie a mintii, a luciditatii, cand totul e confuz, mana mea dreapta nu mai e mana mea dreapta, e o tentacula, o prelungire a unui corp si mai strain si mai