Poezie
Nu-i nimeni pe drum
1 min lectură·
Mediu
Nu-i nimeni pe drum,
va repet,
si imi place linistea asta,
ma simt dintr-o data mai inalta,
mai sigura,
zambetul se lateste de la un capat la altul,
face salturi de pe obraji straini,
dar acum sunt sigura ca e al meu.
Culeg pietre,
stiu, plicticoasa indeletnicire,
culeg pietre si le numar in buzunar
una alba,
una gri,
una giuvaer ieftin de trotuar,
le amestec in palma,
si apoi le las semne,
le arunc in urma,
luna le va incalzi
si vor straluci palid in noapte,
iar eu nu voi mai rataci la intoarcere.
Lumea pluteste
fata morgana, iluzie intoarsa,
tu undeva canti la pian acelasi cantec,
dimineata la trezire vei gasi
zapezi inalte
drumuri acoperite
ape crescute peste noapte
si atunci vei sti de ce nu am venit nici azi.
Rasaritul se apropie,
il simt dupa cum fosneste incet iarba,
ma aplec-privire de la coltul ierbii-
iau pulsul zilei care se naste nedureros,
iau pulsul cu degete de ceata,
lumina deja trece prin mine
si nu mai sunt singura pe strada si
nu
mai
sunt…
023.497
0