Dana Stanescu

Ca sa poti porni la drum ai nevoie de incaltari, de o pereche de pantofi noi, mai bine. Stii, si drumurile au inima lor, nu le plac pasii apasati, grei. Povara uneori ne face sa lasam urme strambe,

De ieri de cand mi-a adus D cd-urile cu lucrarile \"aviatorilor\" ma bantuie imaginile. Ma uit la \"pagini de jurnal\" a lui flavius, un baiat fara viitor in Romania de azi. Pacat ca nu pot sa le

Era o dimineata cruda de aprilie cand jocul incepuse. Se stransesera ca de obicei, cei doi frati gemeni si Roscata . Asa ii ziceau toti, desi mai tarziu, isi schimbase de multe ori nuanta parului.

mahmur poetul se reazama de un zid isi duce mana-scoica la ureche lovesc intr-una cuvintele in ritmul nebunesc [langa el, asezati pe trotuar, doi pusti ii striga fetitei de la etajul 4: \" te

Incet, mana maiastra-cu-degete-prelungite-arcus atinge vioara, o mangaie tandru si intens ca pe o amanta abia regasita cu sete cu foame cu disperare cu lacrimi inchise in pumn. Vibreaza

\'Deseneaza-mi sarutul\', ii ceruse el o legase la ochi si o rasucise cu spatele la perete \'ia creta si deseneaza-mi sarutul, uite asa, ca-ntr-un joc \' nu mai stia daca soarele sau degetele

Deschise ochii. Probabil lesinase, era atat de ametita si vocile celor inghesuiti in jurul ei o faceau sa se chirceasca si mai mult. Isi duse mana la tample, avea sange pe degete. O batista, va rog

Pasager Intr-un tren personal, un tren ce ne duce lenes pe fiecare intr-o gara ratacita. Ii placeau statiile mici cu geamurile acoperite cu un mers al trenurilor scris de mana de o functionara

Cum a venit el intr-o zi, in palma avea destinul brazdat cu litere surde si mute si ascunse, (in)semne pe care odinioara stiam sa le descifrez, atat de usor mi-era,doamne! Cararea apoi mi-a

de la fereastra mea mi-e cerul si mai aproape intind mana si aprind toate stelele in noapte. stii, candva pe strada aceasta erau felinare ne ajutau sa ne regasim drumul spre casa, dupa stele ne

\"Izvorul acela poate mai curge si astăzi. Cel ce s-a privit în oglinda lui traieste numai în mit.[El] ... pluteste într-un gol în care doar cei morti au acces. \" Ratacea pe lumea asta, nici nu

Oare sa te mai zbati, nu-i mai usor sa te lasi in voia ei, a noptii care coboara grea in falduri negre, iti acopera ochii, gura, si te sufoci si te zbati si doar printr-o zvacnire a constiintei iti

Haideti sa va povestesc despre motanul meu Suki si prietena lui floarea. Imaginati-va lumea, asa cum e ea acum, de fapt nu e nevoie sa v-o imaginati, doar deschideti ochii. Apoi printre toate aceste

Stiai ca inima incepe sa bata doar in ritmul soaptelor tale? Ca soarele rasare doar din directia de unde ochii tai imprumuta culoare cerului? Stiai ca in palma ta linia inimii arata intotdeauna

*** L-am lasat acolo chircit in cabinetul lui, contorsionat ca intr-o oglinda in care nu se mai percepea pe sine ci doar umbra spaimelor lui. De-ar fi avut habar cat l-am tinut in brate, cum l-am

Rasfoiesc iar desenele . Ma fascineaza si ma ingrozesc in acelasi timp. Colile sunt vechi, rupte dintr-un bloc de desen scolar. Nu ar fi putut minti, erau intr-adevar facute cu multi ani in urma

Acum pe banca de vis-a-vis sta o batrana cu fata de papusa-copil, parul frumos ingrijit ii incadreaza fata si buzele sunt rujate ieftin, urma de cochetarie feminina fara de varsta. Povesteste despre

De-as visa despre viata! Caci visul acesta e mai real decat oricare zi din viata mea marunta. Alunec pe clipele moi; timpul ma joaca pe degete, ma remodeleaza, a cata oara? Alunec si

Intoarcerea acasa Deseori drumul spre casa il simte cel mai greu. Uneori are gust de rugina si scrasnet de cutit rasucit pe piatra, miros de nopti nedormite si durere surda in bratul drept. De

El vede prin mine imi vede zbaterea de animal inchis in cusca neputintelor mele si a viselor mele cum ma izbesc de gratii cum ratacesc in labirintul infinit creat doar de mintea

INTR-O ZI Treci in fiecare dimineata prin dreptul ferestrei mele, Te urmaresc, de acolo, nevazut Soarele tresare o secunda Si umbrele isi aleg alt loc Ca tu dupa colt sa apari Femeie cu

Odata aveam sani rotunzi si picioare subtiri si parul lung pana la sold te ascundeam in noapte in neagra matase a pletelor mele. Tot atunci aveam si inima si ochi deosebeam atat de usor apa

Isi privi fata palida in oglinda mare, luminata puternic. Trasaturi slabe, linii abia zarite. Incet, cu migala isi traseaza conturul buzelor, apasat. Apoi rujul, atat de rosu si stralucitor depasind

Motoflete e intr-o ureche! Se culca seara pe ea dar se trezeste dimineata, din fericire, pe cealalta. In drum spre cafeaua de dimineata se impiedica in propriile ganduri. Isi leaga sireturile