Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

pasager

prin viata

1 min lectură·
Mediu
Pasager
Intr-un tren personal, un tren ce ne duce lenes pe fiecare intr-o gara ratacita.
Ii placeau statiile mici cu geamurile acoperite cu un mers al trenurilor scris de mana de o functionara
plictisita.
Timpul asta nu ne prinde din urma intotdeauna,
filosofea pe bancheta stramta
cu somnul pazit de
copilul vagabond,
Lica il chema,
spunea ca vorbeste cu cainii,
nu ma primesc la scoala, domnu\',
mirosi urat ii spune invatatoarea.
Pe geam
scrijelit e peisajul
uneori se lovesc fluturi
in zborul lor bezmetic
ii goneste, aici nu-i flacara
nu-i lumina
si daca e
e atat de ascunsa incat iti trebuie
rabdare si dragoste din aia
oarba
sa cauti
sa scormonesti
sa te pierzi
Cobori .
Sinele iti arata mereu
si nordul si sudul
si drumul
si acesta nu-i decat un tren personal ce lasa in urma
bagaje, suflete, destinatii
pentru care nu ai nevoie de bilet
002309
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
147
Citire
1 min
Versuri
32
Actualizat

Cum sa citezi

Dana Stanescu. “pasager.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-stanescu/poezie/65958/pasager