Inserare

de la fereastra mea

mi-e cerul si mai aproape

intind mana si aprind toate stelele in noapte.

stii,

candva pe strada aceasta erau felinare

ne ajutau sa ne regasim drumul spre casa, dupa stele ne orientam, mai ales dupa aceea pe care am numit-o noi doi intr-o seara, hai sa fie steaua noastra polara, mi-ai zis atunci.

e seara, luminile in case nu s-au aprins,

probabil inca rataciti pe strazi

poate va mai tarati umbrele

pe trotuarele sparte

de pasi, de ganduri, de resturi, de graba, de jocuri uitate, sotron ambiguu, stii, si lui i-am incurcat regulile.

de la fereastra mea

mi-e lumea departe

pierduta

in aceasta calma inserare

si, stii, pluteste un nor razlet razvratit oranj, peste oras