Proză
asteptare
2 min lectură·
Mediu
Personaje:
O fata
El.
[El sta pe una din bancutele ce inconjoara lacul din parc. Fumeaza. La un moment dat se apropie o fata, micuta, agitata. Se opreste mai departe de el, apoi se apropie si sovaie. Ar vrea sa ii spuna ceva dar se tot razgandeste. Pana la urma indrazneste.]
-Pot sa ma asez langa dumneavoastra?
[O priveste uimit caci toate celelalte banci sunt libere, dar o pofteste politicos. Aceasta se aseaza putin mai relaxata acum. Urmeaza o tacere putin stinghera]
-Credeti ca o sa vina?
-Cine?
[Mai trage un fum de tigara]
-Eu inca astept. De altfel mi-ar fi fost destul de greu daca nu mi-ati fi dat voie sa stau aici. Mereu ma asez pe acest scaun. E cel mai bun loc de asteptare.
[El privi in jur. Da. Bancutele din jurul lacului semanau putin cu o sala de asteptare, dar una fara diferenta de clasa I sau II. Puteai sa iti imaginezi chiar pe fiecare loc cate un om, fara bagaj, fiecare o destinatie, o poveste.]
-Eu cred ca azi nu mai vine. Dumneavoastra ce asteptati?
[Vorbele lui pareau sa alunece pe langa ea, fara sa o atinga. El nu astepta nimic.Se tot gandi la ce raspunsuri i-ar fi putut da: ca ar astepta o scrisoare, sau sa treaca timpul. Sau poate o iubire sau o dimineata...]
-Eu cred ca nici azi nu vine.
[Zambeste,se ridica si pleaca]
034501
0
