Proză
duel
1 min lectură·
Mediu
Vantul bate din ce in ce mai rece si simte cum ii ingheata mana, e una cu fierul acum . Pana si bataile inimii incetinesc cu fiecare clipa. E ragazul dinaintea luptei, cel care goleste mintea, cel care goleste sufletul, gandul inlantuie iar el doar respira.
Ceata il inghite. De parca un pictor grabit hasureaza totul in gri cu picaturi grele de ploaie.
Rugina armurii urca incet si in curand isi va lasa pecetea si pe obrazul lancierului.
In zori, lupta va incepe.
// toti ratacim in cautarea sufletului pereche
si asa cum acesta ne e harazit
asa intalnim si rivalul oglinda
intr-o lupta in care suntem pe rand
si invinsi si invingatori//
044.064
0
