Dana Banu

am să ies și din această dimineață clătinându-mă cu orgoliu feroce înjurându-mă în gând pentru melancolia apoasă pentru nostalgia bine întreținută (daimonului cu oase de fier îi voi trage cu

nu îți mai fie teamă dragul meu nu am să mor prin toamnă pe înserat sau în ochi străini mereu voi odihni albul mâinii mele pe umărul tău fă tumbe și râzi dansează cu mine pe străzi oricum nu e

unde ești tu depărtare în ce cartier locuiești și cum e la masa ta de unde vii atunci când deșertul ia forma oamenilor și zăpezile cresc munți înalți până la soare nostalgizăm pe tăcute vine iarna

știu că lumea e o dimineață când îți spui e prea târziu o zi când plouă mărunt și tragi jaluzelele aprinzi veioza și ea devine un soare mic și al nimănui (un fel de rânjet acoperă cerul nici n-ai

ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat oamenii străzile pline de praf încă o primăvară dezgolindu-și cu dărnicie formele imperfecte plictisul și tu întrebându-mă ce mai fac sunt bine probabil mă voi

e liniște în Drumul Taberei pensionarii cuminți cresc flori pe balcoane largi trotuare zâmbesc astenic în soare tramvaie obeze duc cu ele departe o nou-nouță și albă singurătate prăvăliile surâd a

am venit să îți spun din primăvara aceasta nu poți scăpa asfaltul e lucios copacii sunt vii fete frumoase tresar la ferestră fără griji ninge încă e un soare uriaș pe strada mea nici nu îi pasă că

lasă că vine ea toamna ai să îmi legi iar șireturile la teniși ai să mă bați pe umăr enervant și am să tac de parcă toate corăbiile de hârtie mi s-ar fi înecat deodată într-o apă amară până atunci

o noapte întreagă am numărat arborii albind primăvăratic pe marginea drumului ce ducea pieziș către tine dimineața am găsit la ușa casei mele de acum un soare mic stingher și al nimănui iarba creștea

asta nu e o poezie e o rupere de nori despre toți cei care stau cuminți așezați în vitrină și râd și râd și râd și râd fac tumbe cu grație ca și când fiecare zi ar fi prima din restul celor care

mentosane eugenii brifcor șotron ciocolată pitic banane și portocale pe dulap uite așa a trecut copilăria m-a iubit atât de mult încât nu a plecat niciodată de la mine cu totul îmi stă agățată de

Orice discurs introductiv e inutil în cazul de față... solidarizându-ne cu acțiunea scriitorului Ion Zubașcu, noi, Dana Banu și Ștefan Doru Dăncuș vă transmitem acest comunicat de presă: \"Conform