Poezie
uneori ca și cum întotdeauna
2 min lectură·
Mediu
spre dimineață primul tramvai intră prin fereastra deschisă
felinarele aruncă lumini stinghere spre blocuri
așteptăm vești de la capătul pământului mereu le așteptăm
când ajung la noi e deja târziu obișnuiți fiind cu așteptarea
le traversăm în grabă sau construim cu ele piramide
poduri artificii diverse și mărunte retorici nostalgizante
oamenii caută urmele noastre prin locuri ciudate pe unde nu am trecut niciodată
*
cred că am uitat începuturile oricum nu există un singur cuvânt care să le cuprindă pe toate
cuvintele ne urmăresc deși noi am plecat de mult în călătorii fără să luăm în calcul posibila întoarcere
suntem dezlegați de simțuri suntem îngropați în trupuri fără scăpare dar suntem iar asta ne este deocamdată
îndeajuns
era o vreme când lucrurile păreau pentru totdeauna parcă ieri sau chiar în minutul care tocmai s-a dus de la noi
biciclete cu aripi o ceață argintie lăsată în urmă pești fosforescenți aruncați de ape la mal
un decor în mijlocul căruia locuiam răbdători flota noastră era împrăștiată pe toate oceanele
eram în vis și scriam despre noi ca și cum nu urma să mai plecăm de acolo
oamenii caută urmele noastre prin locuri ciudate pe unde nu am trecut niciodată
*
în micuța prăvălie din cartierul de nord seara venea întotdeauna adusă de un pendul din lemn de trandafir
eșarfa tinerei doamne care locuia în camera din spatele prăvăliei era parfumată
în jurul ei aerul strălucea uneori și păsările desenate pe eșarfa ei cântau
dincolo de zid era un câmp uriaș mai era și lună plină mereu
oamenii spuneau că mai departe de zid nu poți ajunge
ei nu văzuseră însă niciodată luna cea plină din spatele zidului și nici nu credeau în ea
se spune totuși că într-o zi a coborât din luna aceea o femeie neagră
purta o eșarfă cu păsări cântătoare uneori adormea în fereastră
atunci din somnul ei se făcea dimineață și toată lumea era fericită
oamenii caută urmele noastre prin locuri ciudate pe unde nu am trecut niciodată
ascultă poezia în lectura autoarei
felinarele aruncă lumini stinghere spre blocuri
așteptăm vești de la capătul pământului mereu le așteptăm
când ajung la noi e deja târziu obișnuiți fiind cu așteptarea
le traversăm în grabă sau construim cu ele piramide
poduri artificii diverse și mărunte retorici nostalgizante
oamenii caută urmele noastre prin locuri ciudate pe unde nu am trecut niciodată
*
cred că am uitat începuturile oricum nu există un singur cuvânt care să le cuprindă pe toate
cuvintele ne urmăresc deși noi am plecat de mult în călătorii fără să luăm în calcul posibila întoarcere
suntem dezlegați de simțuri suntem îngropați în trupuri fără scăpare dar suntem iar asta ne este deocamdată
îndeajuns
era o vreme când lucrurile păreau pentru totdeauna parcă ieri sau chiar în minutul care tocmai s-a dus de la noi
biciclete cu aripi o ceață argintie lăsată în urmă pești fosforescenți aruncați de ape la mal
un decor în mijlocul căruia locuiam răbdători flota noastră era împrăștiată pe toate oceanele
eram în vis și scriam despre noi ca și cum nu urma să mai plecăm de acolo
oamenii caută urmele noastre prin locuri ciudate pe unde nu am trecut niciodată
*
în micuța prăvălie din cartierul de nord seara venea întotdeauna adusă de un pendul din lemn de trandafir
eșarfa tinerei doamne care locuia în camera din spatele prăvăliei era parfumată
în jurul ei aerul strălucea uneori și păsările desenate pe eșarfa ei cântau
dincolo de zid era un câmp uriaș mai era și lună plină mereu
oamenii spuneau că mai departe de zid nu poți ajunge
ei nu văzuseră însă niciodată luna cea plină din spatele zidului și nici nu credeau în ea
se spune totuși că într-o zi a coborât din luna aceea o femeie neagră
purta o eșarfă cu păsări cântătoare uneori adormea în fereastră
atunci din somnul ei se făcea dimineață și toată lumea era fericită
oamenii caută urmele noastre prin locuri ciudate pe unde nu am trecut niciodată
ascultă poezia în lectura autoarei
023.892
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 336
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “uneori ca și cum întotdeauna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1813914/uneori-ca-si-cum-intotdeaunaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBdeși nu te cunosc îmi pari un pește fosforescent(iartă-mă că îți spun asta, am citit în biografia ta că ești născută prin martie:))
eheheeeei, draga babei, poezia asta îmi place și mie deocamdată, mai ales partea finală care e cam de poveste
cum ți-am mai spus...m-am obișnuit cu comentariile tale, știi, culmea coincidenței, mă uitam prin cutiuțele mele acum gândindu-mă și la tine(asta pentru că vii de fiecare dată cu un comentariu luminos) dar și la mine și la cât de repede trec vremurile,
habar n-aveam că a fost lună plină, sincer
știi că DJ Dănuț îți lasă aproape mereu un cânticel în semn de mulțămire pentru trecere, astăzi danul îți lasă un alt semn:
http://danabanuelian.wordpress.com/2008/12/12/vineri-cu-fotografii/
îți mulțumesc, am de ce
ochiul tău tânăr îmi aduce în ultima vreme o lumină aparte pe care, crede-mă, o prețuiesc
dana banu
eheheeeei, draga babei, poezia asta îmi place și mie deocamdată, mai ales partea finală care e cam de poveste
cum ți-am mai spus...m-am obișnuit cu comentariile tale, știi, culmea coincidenței, mă uitam prin cutiuțele mele acum gândindu-mă și la tine(asta pentru că vii de fiecare dată cu un comentariu luminos) dar și la mine și la cât de repede trec vremurile,
habar n-aveam că a fost lună plină, sincer
știi că DJ Dănuț îți lasă aproape mereu un cânticel în semn de mulțămire pentru trecere, astăzi danul îți lasă un alt semn:
http://danabanuelian.wordpress.com/2008/12/12/vineri-cu-fotografii/
îți mulțumesc, am de ce
ochiul tău tânăr îmi aduce în ultima vreme o lumină aparte pe care, crede-mă, o prețuiesc
dana banu
0
se citeste singur,se recita singur,traieste
o multime de adevaruri-subiective,dar cu care suntem de acord-se aliniaza in fata noastra,daca le intoarcem pe o parte,tasnesc din ele altele si tot asa,ce sa mai
un poem complex,la inceput am crezut ca si dificil prin multitudinea sensurilor
dar daca te ascultam,nu mai pare asa dificil(complex tot e:D)
Observ versul-refren ,,oamenii caută urmele noastre prin locuri ciudate pe unde nu am trecut niciodată\'\' ca o parere de rau,ca o chemare inapoi a oamenilor(in rest fara citate,ca se desira poezia,merita citita toata)
vocea ta era oarecum indignata,ceea ce e bine,intr-un fel:D
ps:a fost luna plina:P(in poezie e mereu)
sincer-sincer,
Diana Tugui