Poezie
despre zăpezile care vor veni
1 min lectură·
Mediu
vor veni zăpezile vor veni
mâna mea lipită de geam luminându-ți drumul spre casă
peste colinele gândului tău apune soarele
ia piatra aceasta albastră arunc-o în apele tremurătoarelor nopți despletite
va ninge apoi necuprinsul
noi oamenii aceștia vii oamenii aceștia liberi
odihnindu-ne în ochii celor muriți timpuriu
deschidem cuvintele îmbrăcăm haina de sărbătoare a însingurării
cântăm despre efemere inutile treceri
din pământuri se aud acorduri de harpă
vor veni zăpezile vor veni
imaginare bărci ne vor duce departe
în penumbră se vor naște neauzite de nimeni dureri
tot în penumbră se vor întoarce
se zbat în tâmple ninsori
se caută prin lume izvorul
un țipăt de pasăre neagră odihna lumii sfârșind
în dăltuiri de piatră ascundem rana sângerândă a unei alte absențe
ne îndreptăm spre ținuturi îndepărtate ne răscolim zadarnic lutul
în amurguri incerte pustiului îi vom dărui încă un nume
vor veni zăpezile vor veni
cetăților noastre alte începuturi
0205.924
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “despre zăpezile care vor veni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/218268/despre-zapezile-care-vor-veniComentarii (20)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMDistincție acordată
\"mâna mea pe geam luminându-ți drumul spre casă\"; iată semnul! iată steaua polară ocrotind sufletul \"exploratorilor\";
raza care străbate întunericul este echivalentul înfăptuirii numitelor, așteptarea este leagănul lor, singurătatea laptele supt la sân de liră.
jos alb, sus negru, din ceață și din umezeală se va naște noul tărâm, va izvorî de-găsitul.
raza care străbate întunericul este echivalentul înfăptuirii numitelor, așteptarea este leagănul lor, singurătatea laptele supt la sân de liră.
jos alb, sus negru, din ceață și din umezeală se va naște noul tărâm, va izvorî de-găsitul.
0
APO incantatie murmurata intre transparenta si incifrare, pe muchia unei emotii. Vor veni zapezile, si iar vor astupa negrul lumii, si iarasi vom putea spera ca universul e luminos. Imaginare sanii ne vor duce departe, in tinutul cuvintelor somnoroase. Pana atunci sa ne bucuram de tacerile migratoare ale toamnei!
0
DBobserv, cu mirare, e drept, o stea roșie în dreptul acestui text, sunt un membru activ al acestui site, chiar mai mult, consider acest teritoriu drept un atelier unde caut să mă regăsesc ca poet, doresc să știu cine și de ce mi-a acordat această apreciere, vreau să știu ce anume din versurile mele atrage atenția...
mulțumesc:),
mulțumesc:),
0
ELtabloul liric în care domină o anume armonie. simbolistica nu încarcă. nuanțele afective sunt alăturate firului ideatic. și în plus are ceva din puritatea trăirilor, din căutarea de sine în realitatea exterioară și din dorința de a mărturisi simplu despre devenire. eu am comis fapta, apreciind întregul.
Ela
Ela
0
CMzapezile aduc si lumina si zambet si curatenie, ascund noroi si ganduri
e frumoasa poezia dar e poate usor tanguita si amanata spre viitor , intr-o speranta de forma unui repros inversat: vor veni , vor veni...
stima
e frumoasa poezia dar e poate usor tanguita si amanata spre viitor , intr-o speranta de forma unui repros inversat: vor veni , vor veni...
stima
0
CMe frumos versul, asta e sigur, si mie imi place, da exact ce ai simtit si ai vrut sa fie,
scrie o poezie de 20 de versuri la fel cu acesta :)
( zambet )
scrie o poezie de 20 de versuri la fel cu acesta :)
( zambet )
0
CMe un vers foarte-foarte bun, restul sunt bune, si ii sta frumos intr-o poezie pe masura
0
DMDana,
dar-ar Dumnezeu sa iti auda poemul si sa ne dea niste zapezi de sa ne sufocam de atata...jucat prin ele.
dar-ar Dumnezeu sa iti auda poemul si sa ne dea niste zapezi de sa ne sufocam de atata...jucat prin ele.
0
LSCantam despre (aceste mereu) efemere inutile treceri\"/taceri
Nu stiu de ce te citesc cantata de Anda Caludareanu.
Doamne ce feerie ! Chiar si fara muzica.
lucian
Nu stiu de ce te citesc cantata de Anda Caludareanu.
Doamne ce feerie ! Chiar si fara muzica.
lucian
0
MDDescântec de chemat ninsoarea ca simbol al purității, al unui început. Repetarea primului vers in cea de-a treia strofă și în ultimul distih oferă cantabilitate poemului și îi sporește farmecul.
Se vor așeza zăpezile cu puritatea lor rece peste amurguri incerte și răni sângerânde și toate vor sfârși în uitare.
Toată poezia îmi place foarte mult.
Se vor așeza zăpezile cu puritatea lor rece peste amurguri incerte și răni sângerânde și toate vor sfârși în uitare.
Toată poezia îmi place foarte mult.
0
penumbra deconspiră lumina
țipătul mai mult imploziv decât țipăt
orice nume dăm nu-i deajuns
cum nici începuturi repetând angoasant
micile muriri...